Esența pietrei lui Brâncuși și matematica florilor

Dragile mele doamne,

Astăzi vă invit să pășim împreună într-o lume unde arta, matematica și frumusețea naturii se întâlnesc într-un dans delicat și profund. Vom vorbi despre Constantin Brâncuși, sculptorul care a simplificat formele până la esență, și despre legătura magică pe care eu o simt între opera sa, numărul de aur, numit și phi sau proporția divină și secvența Fibonacci. Constantin Brâncuși nu a sculptat materia, ci a „eliberat” spiritul din ea. Când privim Coloana Infinitului, nu vedem doar module romboidale din fontă, ci o scară către cer. Ceea ce mulți observatori simt instinctiv, dar puțini explică matematic, este proporția.

Brâncuși a căutat mereu „esența”. În această căutare, el a ajuns, probabil intuitiv sau prin observație atentă, la Numărul de Aur (\phi \approx 1.618). Modulele coloanei sale nu sunt arbitrare; ele respectă o succesiune de creștere care oglindește ritmul naturii. Această repetitivitate nu este monotonă, ci este o pulsație, asemenea bătăilor inimii sau creșterii unei plante.

Dar hai să vedem ce sunt acestea, pentru doamnele care încă nu au auzit de ele?

Numărul de aur este acea proporție magică și eternă a naturii, aproximativ 1,618, în care întregul se raportează la partea mai mare așa cum partea mai mare se raportează la cea mai mică, creând o armonie desăvârșită ce șoptește ochiului și sufletului că frumusețea adevărată nu este întâmplătoare, ci scrisă în însăși ritmul universului.

Secvența Fibonacci este acel șir magic al naturii – 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34... – în care fiecare număr se naște din îmbrățișarea blândă a celor doi dinaintea lui, crescând spre infinit și apropiindu-se tot mai intim de numărul de aur, ca un ritm viu care pulsează prin petalele florilor, spiralele cochiliilor și chiar prin inima lucrurilor frumoase pe care le creăm sau le admirăm.

Dar la acestea vom adăuga un fir special: florile și arta florală, acele minuni efemere ale naturii care par să poarte în ele același secret al armoniei perfecte pe care Brâncuși l-a căutat toată viața.

Să aducem mai multă claritate: Numărul de aur este acel raport special care face ca o formă să pară echilibrată și plăcută ochiului – îl găsim în proporțiile unui chip frumos, în clădiri antice sau în arta renascentistă. Secvența Fibonacci, unde fiecare număr e suma celor două dinainte, se apropie tot mai mult de acest raport pe măsură ce avansează. Și unde apar ele cel mai clar? În flori!

Gândiți-vă la o floare de floarea-soarelui: semințele se aranjează în spirale perfecte, iar numărul lor de pe fiecare spirală e adesea 34 și 55, sau 55 și 89 – numere consecutive din Fibonacci. La fel, petalele trandafirului sau ale margaretei urmează adesea aceste proporții, creând o spirală armonioasă care maximizează lumina și spațiul. Arta florală modernă, de la aranjamentele delicate la designul buchetelor, se inspiră tocmai din aceste modele naturale pentru a crea compoziții care ne liniștesc și ne încântă sufletul.

Brâncuși, născut la țară, a crescut înconjurat de natură – câmpii, păduri, flori sălbatice. El spunea că vrea să redea „esența lucrurilor”, nu detaliile. Și esența asta o găsea tocmai în formele organice, inclusiv în flori. Multe dintre sculpturile sale evocă creșterea, înflorirea, deschiderea spre lumină – exact ca o floare care se deschide dimineața. De exemplu „Pasărea în spațiu”, una dintre cele mai celebre serii ale sale. Forma alungită, curbată grațios, pare să zboare, dar baza ei ovală și proporțiile corpului respectă adesea numărul de aur. Raportul dintre lungime și lățime, sau curbura elegantă, amintește de petalele unei flori care se desfășoară în spirală. Brâncuși însuși vorbea despre zbor ca despre o eliberare spirituală, iar florile, prin felul în care se deschid și se întind spre soare, simbolizează exact asta: aspirația spre lumină și frumusețe. În unele variante ale „Păsării”, lustruite până la strălucire, reflexiile luminii creează un efect de petale vii, pulsând în spațiu.

Dar legătura devine și mai puternică dacă ne uităm la „Coloana Infinitului” de la Târgu Jiu. Această sculptură verticală, cu module romboide care se repetă ritmic, urcă spre cer ca o floare gigantică ce se înalță din pământ. Numărul de module și proporțiile fiecărui segment sugerează o progresie armonioasă, apropiată de secvența Fibonacci – fiecare „petală” sau modul se bazează pe cele de dedesubt, crescând gradual. Este ca și cum Brâncuși ar fi transformat trunchiul unui copac în floare infinită: de la rădăcini adânci în pământ, spre o înflorire eternă. În natură, tulpinile și frunzele multor plante urmează aceste spirale Fibonacci pentru a crește eficient, captând soarele optim. Coloana lui pare să facă același lucru pe verticală, unind pământul cu cerul într-o armonie monumentală.

Și nu e doar despre forme mari. Chiar și în lucrări mai intime, precum „Ovoidul” sau anumite capete abstracte, rotunjimile și echilibrele evocă boboci de flori sau semințe perfecte. Brâncuși era fascinat de simplitate: o floare nu are nevoie de mii de detalii ca să fie frumoasă – esența ei stă în proporțiile divine. El reducea materia la forme pure, așa cum natura reduce o floare la petale armonioase aranjate după numărul de aur. Chiar și Masa Tăcerii văzută de sus pare o floare cu 12 petale. Nu?

Când transpunem aceste concepte în designul floral contemporan, observăm că un aranjament reușit nu este o aglomerare de culori, ci o gestionare a tensiunii și a spațiului „negru” (spațiul gol), exact ca în sculptura brâncușiană.

 * Verticalitatea și Echilibrul: O compoziție florală care folosește „firul Fibonacci” ghidează ochiul într-o spirală ascendentă. Dacă așezăm florile respectând proporția de aur obținem acea stare de liniște vizuală.

 * Simplitatea Arhaică: Brâncuși spunea: „Simplitatea este o complexitate rezolvată.” În arta florală, acest lucru înseamnă să lași tulpina unei cale sau curbura unei ramuri de magnolie să „respire”, eliminând excesul pentru a lăsa forma pură să vorbească.

De ce ne atinge asta pe noi, femeile care iubim frumusețea în lucrurile mici – un buchet pe masă, o grădină îngrijită, un aranjament floral care aduce bucurie?

Pentru că Brâncuși ne arată că armonia nu e ceva complicat. Ea e în floarea care înflorește în fiecare primăvară, în proporțiile care ne fac să zâmbim fără să știm de ce. Arta lui ne amintește să căutăm frumusețea în simplitate, în ritmul natural al vieții – exact ca în arta florală, unde un singur trandafir bine proporționat poate umple o cameră de lumină.

Opera lui Constantin Brâncuși este ca o grădină eternă: plantată în matematica naturii, cu rădăcini în secvența Fibonacci și flori desfăcute după numărul de aur. Ne invită să privim florile nu doar ca pe decorațiuni, ci ca pe mesaje de armonie universală. Data viitoare când aranjați un buchet sau admirați o margaretă, gândiți-vă la Brâncuși – el a văzut în ele același secret pe care l-a sculptat în bronz și piatră: frumusețea perfectă, infinită, care ne leagă pe toate de natură și de divin.

Brâncuși a transformat piatra în rugăciune, iar arta florală transformă efemerul într-o experiență sacră. Atunci când înțelegem că „firul Fibonacci” trece prin tulpina unei flori și prin dălta unui geniu, realizăm că universul nu este un loc străin, ci o operă de artă în continuă desfășurare, unde noi suntem, în același timp, spectatori și creatori.

Acum, haideți să trecem la partea practică – exemple de aranjamente florale inspirate din aceste principii pe care vi le-am adus aici.

Le puteți admira și compara cu ceea ce veți vedea de acum încolo.

1.   Aranjamentul simplu în vază – regula înălțimii după numărul de aur

Luați o vază obișnuită și măsurați-i înălțimea. Pentru un echilibru perfect, faceți ca înălțimea totală a aranjamentului (flori + vază) să fie de aproximativ 1,5–1,6 ori înălțimea vazei. De exemplu, dacă vaza are 20 cm, florile ar trebui să adauge cam 10–12 cm în plus, ajungând la 30–32 cm total. Așezați floarea focală (un trandafir mare sau un crin) puțin descentrat, cam la o treime din lățime, nu fix în mijloc – asta creează dinamism natural, ca în spiralele din natură. Adăugați 3–5 flori secundare în jurul ei și umpleți cu verdeață sau mici detalii. Rezultatul? Un buchet care arată elegant și odihnitor, exact ca formele ovale din „Pasărea în spațiu” ale lui Brâncuși.

2.   Gruparea florilor după secvența Fibonacci (regula 3:5:8)

Unul dintre cele mai populare trucuri în arta florală modernă este să grupați florile în numere din Fibonacci: 3 flori mari ca focale (de exemplu, 3 trandafiri sau 3 crini), înconjurate de 5 flori medii (margarete, garoafe sau frezii) și apoi completate cu 8 elemente mici (filler precum gypsophila, veronica sau frunze delicate). Asta creează un ritm natural, ca și cum florile ar crește organic una din alta. Într-un coș sau vas larg, așezați grupul de 3 în centru sau ușor descentrat, apoi adăugați cele 5 în jurul lor și cele 8 pe margini. Veți observa cum ochiul „curge” plăcut prin aranjament, fără să pară aglomerat – similar cu modulele repetate din „Coloana Infinitului”, care urcă ritmic spre infinit.

3.   Buchet spiralat inspirat din floarea-soarelui

Pentru un buchet rotund, țineți florile în mână și rotiți-le ușor în spirală pe măsură ce adăugați. Începeți cu 1–3 flori mari în centru, apoi adăugați 5 medii în jurul lor, urmând direcția spirală (ca semințele dintr-o floare). Completați cu 8–13 verzi sau mici flori albe. Legați la bază și tăiați tulpinile la aceeași lungime. Acest buchet va arăta viu și plin de mișcare, evocând zborul din „Pasărea în spațiu” – o floare vie care pare să se desfășoare infinit.

4.   Aranjament minimalist pe masă – boboc vs. floare deschisă

Luați un vas mic și puneți 5 boboci de trandafir sau lalele (număr Fibonacci) alături de 3 flori complet deschise. Proporția 5:3 (aproape de inversul numărului de aur) creează contrast frumos între potențial și împlinire, ca și cum aranjamentul „crește” sub ochii noștri. Adăugați puține frunze verzi pentru echilibru. E perfect pentru o cină romantică sau o zi obișnuită – simplu, dar profund armonic.

Mulțumesc că ați fost alături de mine în această călătorie delicată!

Dana Soroș

Material sustinut la Simpozionul multidisciplinar Femeia 3F tinut la Brebu, Prahova pe data de 6 martie 2026

Foto: Cu Magda Catone si dl. Primar dr. ing. Ungureanu

MITOLOGIA ȘI SIMBOLISMUL FLORILOR - Floarea din Mesoamerica

 

Florile – ca expresie fundamentală a naturii – erau impregnate cu semnificații diferite. Aceasta oferă o privire de ansamblu asupra importanței sale în Mexicul antic, care predomină în mare parte din comunitățile care au participat la tradiția mesoamericană.

 

Prin credințele și modul lor de viață, numeroasele popoare mesoamericane au reflectat de-a lungul istoriei viziunea lor asupra lumii și relația lor cu aceasta, atât naturală, cât și supranaturală. Primul este extrem de divers din punct de vedere ecologic; doar pentru a numi plantele, una din zece dintre cele 250.000 de specii din lume se găsește pe teritoriul mexican, dintre care 50% sunt endemice, adică nu există nicăieri altundeva (Dirzo, 1994). Au existat multiple utilizări ale plantelor printre mesoamericani: medicinale, artizanale, alimentare, decorative, sacre, energetice, simbolice și divinatorii, printre altele. De asemenea, au profitat de elementele diverselor ecosisteme, precum plantele acvatice, plantele montane, pajiștile, xerofitele din zone uscate și chiar au căutat să adapteze plante din locuri îndepărtate care aveau utilizări speciale.

 

Astfel, combinația diversității etnice și ecologice a dus la o bogăție culturală adânc înrădăcinată, care a reușit să fie menținută în mare măsură datorită rezistenței unui nucleu mesoamerican comun, așa cum subliniază López Austin. Acest lucru se reflectă în utilizările și credințele care prevalează despre natură, care sunt rezultatul unui proces îndelungat și sunt păstrate printre popoarele țărane mesoamericane. Chiar și în cei care au fost complet dezbrăcați de rădăcinile agricole, când sunt încorporați în orașe, o parte din viziunea antică asupra lumii rămâne în memoria lor istorică.

 

În societățile prehispanice, florile oferă o gamă largă de semnificații, adaptate calităților diverse ale diferitelor specii. Reprezentările antice ale florilor, dintr-o mare varietate de materiale, nu erau doar decorative, ci făceau parte dintr-un simbolism bazat pe respect și grijă pentru bunăstarea zeilor, manifestat în elementele naturii.

Plantele și florile au fost prezente în diverse perioade și culturi ale Mesoamericii. Din perioada Preclasică, există reprezentări ale lăstarilor de porumb și vegetație pe topoarele olmece din piatră verde și în basoreliefuri pe stâncile din Chalcatzingo, Morelos. Pe stelele din Izapa, Chiapas, în scene care apar în epopeea Popol Vuh, o lucrare dintr-o perioadă ulterioară.

 

În perioada Clasică, imaginile florilor s-au înmulțit în diverse contexte și cu o diversitate mai mare de conotații. Heyden a scris că floarea tetrapetală a avut o semnificație multifacetată în culturile antice și actuale ale Mesoamericii și că este unul dintre simbolurile care persistă în mințile și limba locuitorilor săi. Există numeroase reprezentări ale florilor cu patru petale în Teotihuacan, Statul Mexic: în arhitectură, sculptate în Substructura Melcilor cu Pene; gravat pe vase cu trepied de lut; modelate în ornamentele atașate de tămâie, sau ca coafură a figurinelor de lut. A fost de asemenea larg răspândit în alte locuri, de exemplu în Tlalancaleca, Puebla, într-un relief de piatră (Heyden 1983, p. 92). Potrivit lui Heyden, această floare apare atât de persistent în Teotihuacan, încununând unele figurine, încât este probabil să aibă o semnificație dinastică. Heyden a asociat acest simbolism cu peștera de sub Piramida Soarelui, din Teotihuacan, care a fost modificată pentru a-i da forma unei flori și care, posibil, a funcționat ca loc sacru, oracol, punct de sosire pentru pelerini și este unul dintre simbolurile fundamentale ale locurilor și orașelor sacre.

 

Florile din Teotihuacan făceau, de asemenea, parte din iconografia picturii murale, uneori făcând aluzie la un loc paradisiac (ca în Tlalocanul din Tepantitla), alteori făcând referire la cântec și la frumusețea cuvintelor — simbolizate de virgule înflorite care ies din gurile diferitelor personaje — și ca arbuști în plină înflorire ca motive centrale (în Techinantitla) poate în aluzie la nume de locuri sau linii genealogice.

 

Velasco Lozano, Ana María L. și Debra Nagao, "Mitologia și simbolismul florilor," Arqueología Mexicana nr. 78, pp. 28-35.

3F - Femeia Fundamentul Frumosului - sau cum poate păstra Femeia relația sănătoasă cu Natura

3F - FEMEIA FUNDAMENTUL FRUMOSULUI Simpozionul interdisciplinar este ultimul eveniment cultural dedicat femeilor din luna martie și s-a desfășurat la Centrul Cultural Brebu în compania mai multor doamne care au prezentat chintesența domeniilor de activitate pe care le reprezentau.


Înconjurate de expoziția pluridisciplinară expusă în Centrul Cultural Brebu cele șapte domenii prezentate au descris armonios o parte importantă a universului feminin. De la mitul femeii și legendele antice care o prezintă și reprezintă pe aceasta, la evoluția femeii în artă și prin intermediul acestui mediu dar și a emancipării sale prin educație primară și universitară, la tratarea sa prin intermediul naturii și a plantelor, a medicinii holistice, descoperirea cunoașterii prin intermediul cărților și a imaginilor până la expunerea sa în mediul jurnalistic și apariția sa în periodicele scrise și culminând cu prezența femeii în domenii artistice precum moda, bijuteria și artele plastice, au fost domeniile prezentate de invitatele speciale - Conf. Univ. Dr. Ing. Delia Ungureanu, Georgiana Marinescu - jurnalistă Ziarul Ploieștii și Ioana Ungureanu - terapeut medicină holistică și nutriționist și invitatele colaboratoare Ralluca Enver - istoric și critic de artă, Anca Irina Lefter - artist plastic, Delia Sechel Perrois - artist plastic, Lorena Crintea - Librăria ElStar, Daniela Soroș - designer florist, Irina Chira - artist fotograf, Cristina Beteringhe - profesor de muzică și violonist, Rodica Georgescu - jurnalist și creator de modă, Corina Leca - creator de pălării DeCorina Hats și Corina Cubici - artist bijutier.

Evenimentul a fost condimentat cu câteva momente muzicale înălțătoare susținute de tânăra soprană Livia Pisăliță și violonista Cristina Beteringhe, un moment de amintire creatoarei de modă Delia Lazăr și de celebrare a lucrărilor sale prezente în expoziție.


Finalul evenimentul a fost efervescent prezentat de un grup de tinere dansatoare din Brebu și din Câmpina întruchipând o horă contemporană a femeilor elegant înveșmântate în colecția Sideph a creatoarei de modă Alexandra Catrangiu asezonată extravagant cu pălăriile DeCorinaHats ale artistei Corina Leca.

Iraida Florea, Director Centrul Cultural Brebu


Vă redau mai jos intervenția mea despre Feminitate și botanică sau cum poate Femeia păstra relația sănătoasă cu Natura

Doamnelor, domnilor,




Suntem provocate astăzi, în ultima săptămână din luna femeii, să răspundem la întrebarea ce este feminitatea sau cum exprimăm feminitatea, în cazul meu, prin botanică.

Feminitatea este o temă fascinantă și complexă, care a stârnit de-a lungul timpului numeroase întrebări și dezbateri, este o combinație subtilă de atribute, comportamente și roluri asociate femeilor, ca și construct social.

Ca o scurtă paranteză, să știți că această știință a plantelor, a fost însă exprimată academic de un bărbat, și anume învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.–287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante fiind primul European care elaborează sistemul de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII și ca să fac vorbire aici și de contribuția românească mondială la acest domeniu, stolnicul Constantin Cantacuzino a alcătuit și el cea mai veche hartă geobotanică românească (anii 1700).

Revenind însă la Feminitate, aceasta este o identitate care se formează și se dezvoltă în contextul cultural și social sunt de acord mai mulți specialiști.

Feminitatea este o calitate subtilă și complexă iar botanica poate fi o modalitate interesantă de a o exprima. Delicatețea unei doamne este aidoma unei flori – drept urmare floriștii asociază unele flori cu feminitatea și aici vă dau câteva exemple: lalelele, că tot suntem în sezonul lor, crinii, plante biblice, freziile și trandafirii. Acestea toate au forme elegante, au parfum, au o cromatică deosebită iar horticulorii se întrec în a descoperii soiuri din ce în ce mai spectaculoase.

Să explorăm împreună câteva idei din domeniul meu de preocupare și să vedeți cum arta florală pe care încerc eu să o reprezint astăzi în fața domniilor voastre, se conjugă foarte bine cu feminitatea.

Am scris de curând un articol, pe blogul meu, decoratiiflorale, despre ce înseamnă arta florală și cum o putem integra în viața de zi cu zi pentru a ne exprima și mai bine feminitatea. Dădeam acolo exemplele în care arta florală întervine și am să le repet succinct: decorarea casei, evenimente și sărbători, cadouri, expresii artistice și modă (accesorii vestimentare cu tematică florală), utilizări terapeutice și culinare, activități educaționale, conștientizarea problemelor de mediu (practice ecologice și educație horticolă) și nu în ultimul rând implicarea comunității (festivaluri florale, instalații de artă publică).

Nu am să le dezvolt pe toate însă vreau să punctez doar câteva pentru a vă povesti și de ce este această rădăcină în fața dumnevoastră.

Decorarea casei, de exemplu: când îngrijim plantele de apartament o facem cu grijă maternă, ați observat? Vorbim cu ele, le dăm nume, poate, ne bucurăm realmente de frumusețea și parfumul lor sau de verdele frunzelor și de oxigenul pe care ni-l dau cadou. Ne exprimăm astfel feminitatea desi sunt și bărbați iubitori de flori.

Utilizările terapeutice și culinare: din plante și flori ne hrănim simțurile gustative când le culegem și le transformăm în dulcețuri, siropuri, crème etc. Mă întorc aici la Franța, la bucătăria franceză și la delicatețea unor produse și remarc violeta de pădure care la acest moment o găsim pretutindeni. Această sublimă și minionă plantă are o putere deosebită în a se dilua într-un sirop pentru cele mai sophisticate momente ale verii, peste o înghețată, într-un sirop cu apă rece sau o plăcintă aburindă din cuptor.

Curând ne vom bucura de păpădie ale cărei petale produc cel mai sănătos produs pe care să îl consumăm iarna – mierea de păpădie. Urmează apoi salcâmul cu ale lui flori sublime folosite atât în bucătărie cât și în farmacie. Nu mai spun de lavandă cu multiplele sale utilizări. Și câte și mai câte…

La originea tuturor acestor obiceiuri culinare au stat femeile culegătoare, cele care acum sute de ani au descoperit virtuțiile Mamei Natură și care au tămăduit sufletul și corpul cu plantele pământului pe vremea când aceste era sănătos.

Aici deja vreau să fac trecerea către un subiect pe care îl am la suflet și anume conștientizarea problemelor de mediu, pe care noi doamnele o putem face cu mai mare delicatețe și răspundere.

Dacă tot am făcut vorbire despre obiceiurile proaste pe care omul le-a dezvoltat vs Mama Natură, pe vremuri divinizată, cum a pomenit și Iraida, și cântată de poeți, pictată de pictori și adulată de cultivatori, astăzi vorbim de o uitare, de o agresiune, de o violență sau prostie fără margini a omului modern vs cea care poate trăi liniștită și fără specia numită OM, am adus în fața dumneavoastră, ca un strigăt de ajutor un exemplu: o rădăcină, sau chiar două. Ele NU sunt rezultatul pozitiv al vieții lor ci al omului și am să dezvolt puțin.

Până de curând am activat în diplomația culturală și am avut ocazia să lucrez și să interacționez cu foarte mulți profesioniști ai artei. În anul 2017, am avut prima întâlnire de gradul 0 cu arta rădăcinilor – un domn expunea la ICR Beijing o expoziție de rădăcini artistic sculptate. Până atunci, deși și eu cochetam cu ideea artei din rădăcini, îmi fusese jenă să cred că preocuparea mea poate avea și substrat artistic dar mai ales ecologic și de conștientizare a dezastrului pe care îl producem Naturii.

Ei bine, în toamna aceluiași an, am făcut o excursie nu departe de aici, lângă un lac. O ieșire obișnuită în natură cu scopul de a ne recrea.

Am coborât pe malul lacului să vedem mai de aproape dezastrul care ni se înfățișa: tone de material lemnos adus de aluviunile din munte, din râuri de pe versanții din apropierea lacului, toate fiind rezultatul schimbărilor climatice al Naturii dezlănțuite cu furie pe noi, oamenii. Partea miraculoasă a fost că, în tot acest dezastru eu am văzut brusc artă. În momentul în care m-am apropiat mai bine de unele bucăți de lemn am început să văd un dragon, un dinozaur, niște rândunele, o rață sălbatică, un cap de urs sau porc mistreț... Extaz, nu alta! Rădăcinile îmi vorbeau!

Mi-am zis atunci că aveau nevoie să fie auzite și de alții! Ajunseseră acolo din cauza omului rău și vroiau să strige AJUTOR !

Vedeți Dumneavoastră, fiecare rădăcină reprezenta ceva trecut... un copac, nu? Ajunse pe malul lacului reprezentau doar niște reziduuri lemnoase...

Așa au apărut primele piese expuse în 2018 la București, cu un impact deosebit la publicul prezent care a stat ore în șir admirându-le. Acele piese nu erau creația mea ci a Naturii. Intervenția mea e minimă. Nu le șlefuiesc, nu le prelucrez...le expun așa cum mi se devoalează.

M-am întrebat de ce mi-au ieșit în cale atunci și de ce așa brusc și mi-am dat seama că fiind mamă, este rolul meu să le explic copiilor mei responsabilitatea față de natură. Dar nu numai copiilor mei. De atunci am participat la mai multe întâlniri cu copii și adulți unde am încercat să fac un minim exercițiu de conștientizare. Noi, femeile, suntem ființele care dăm viață și de aceea avem o mare răspundere chiar și pentru viața Naturii.

De la noi și de la grija noastră pentru ea pleacă mai departe respectul.

Ca o concluzie, povestea acestor rădăcini are două morale:

- fie luăm aminte la Natură și încercăm prin acțiunile pe care le producem să nu îi mai provocăm răul, pentru că este similară cu viața noastră și nu suntem cu nimic mai presus de ea,

- fie continuăm să ne comportăm cu dispreț, să defrișăm, să otrăvim pământurile și apele, să ne otrăvim chiar pe noi prin culturile pe care le practicăm, să otrăvim aerul, să chinuim animalele și în felul acesta să ne ducem sigur către un final previzibil...

În concluzie, feminitatea, doamnelor, este o temă vastă și subiectivă. Fiecare femeie are propriul său mod de a o trăi și de a o exprima. Este un amalgam de biologie, cultură și alegeri personale…. Vă îndemn să reflectați la aceste aspecte și să vă alegeți cum o exprimați mai bine.

V-am adus astăzi ca exponată o rădăcină din colecția Rădăcini Made by me. Povestea ei e tragică însă astăzi îi vedeți frumosul pe care am reușit să il redau prin această expunere. Florile de Heleborus sau Spânz, pe care le-am montat pe ea, temporar, sunt flori magice. Ele pot face rău sau pot face bine. Știind această semnificație a Spânzului m-am gândit că e bine să fim conștientizați asupra puterii Naturii pe care se pare că am uitat-o făcându-i rău pe toate planurile...

Să ne bucurăm, așadar, de responsabilitatea ce ni s-a dat și de complexitatea feminității!

FEMEIA FUNDAMENTUL FRUMOSULUI - SIMPOZION CULTURAL LA BREBU (brebuprahova.eu)

Brebu, 23 martie 2024

Dana Soroș

Credit foto Gabriel Voinescu și Irina Chira

Conceptul ALIVE by ANDREEA STOR a fost lansat ”la apă”!

După doi ani de cercetare, sute de ore de întâlniri virtuale, echipa de profesioniste formată din Andreea Stor, Raluca Sandu, Chioran Cristina Angela, Spin of Season și Anna Maria au lansat, într-un decor de vis, și într-o locație potrivită acestui vis, The White Manor, Ciolpani, momente de neuitat pentru participanți.

Pe Andreea Stor (foto) o cunosc de foarte mulți ani și de la bun început am realizat că nu este o persoană oarecare, care își dorește o carieră liniștită în domeniul floral. Ea este, prin definiție, un căutător. Un căutător de și mai frumos într-o lume unde frumosul este limbajul florilor, deja. Andreea a dus arta florală mereu pe alte trepte: din sus în mai sus. Întâi le-a educat pe floriste să nu își dorească banalul. Da, educat! Pentru că la cursurile Floristiq Art International, o academie de flori, am putea spune, nu învățai doar cum să aranjezi niște flori în vază ci învățai arta aranjării florilor în funcție de mesajul pe care ți-l doreai transmis. Andreea a creat discipoli care i-au dus arta și mai departe. 

Atât de departe de au ajuns pe pământuri străine să organizeze evenimente pentru un public care le-a recunoscut eforturile și pregătirea. Da, pregătirea! Pentru că să ajungi la asemenea performanțe nu îți este de ajuns un curs banal ci mii, zeci de mii de ore de documentare, practică și evoluție pe mai multe planuri.

Așa se face că grupul de fete din jurul Andreei și-a dorit și altceva decât niște evenimente deosebite prin performanța realizărilor florale. Și-au dorit, cu toate, o altă treaptă: o combinație de simțuri, căci arta florală se adresează vizualului și olfactivului. Memoria unui eveniment e dată de ceea ce vedem, ceea ce trăim ca emoție și de parfumul florilor alese.

The White Manor (foto 2) a fost locul în care aceste alchimiste ale artei florale au combinat TOATE simțurile. Le-au chemat la raport pe toate: vizual, auditiv, olfactiv, tactil, gustativ, toate au avut de jubilat în două ore în care nu știai de ce să te bucuri mai repede. 

ALIVE, acest adjectiv englezesc se traduce în acest demers ca o conjugare a tuturor acestor simțuri iar prin această rețetă fetele trec deja la alt nivel de organizare de evenimente: INNOVATIVE!

ALIVE înseamnă multă chimie, știință și modernitate. Flori care luminează în întuneric, un decor multisenzorial, atenție la toate detaliile, parfum de flori și o echipă dedicată celor mai înalte performanțe. Așa se poate defini conceptul ALIVE văzut din afară de un om pasionat de arta florală.

Foto credit: Andreea Stor

Ascultati si un interviu extraordinar cu Andreea, la RFI 

Cursuri florale ”corporate”

”Muncim în echipă, trăim, mare parte a timpului, în echipele în care suntem integraţi, la serviciu. Atunci, de ce nu ne-am bucura, tot în echipă, şi de un răgaz creativ, prin intermediul florilor, după orele de program ?” este o întrebare care vine firesc după ce marile companii au epuizat activitățile care îi fidelizează pe angajați. 

În căutare de activități creative unele companii au dezvoltat cluburi de hobby după muncă. Pentru că majoritatea angajaților sunt în lucru de acasă această formă este singurul punct în care se mai întâlnesc angajații între ei, cu șefii lor sau chiar cu locul de muncă, creând acea conexiune de care cu toții avem nevoie - apartenența la organizație.

Între nevoia companiilor de a inova, cu noi activități de timp liber, în consolidarea echipelor (ca să folosim limba română în locul team buildingului) au apărut aceste ateliere care stimulează creativitatea în același timp folosind ca obiect de manipulare o plantă vie, o floare care necesită grijă în manipulare și întreținere post factum. 

Ce beneficii aduc aceste cursuri?

Destresare: lucrul cu florile și implicarea într-o activitate creativă poate fi o formă de destresare și realxare după o zi intensă de muncă, 

Boost de creativitate: aranjarea florilor este o expresie creativă care îi poate oferi participantului la astfel de activități, oportunitatea de a-și exprima personalitatea și astfel să își capete o stare de bine,

Dezvoltare de capacități motrice: deși timpul unui astfel de atelier nu se poate prelungi mai mult de 2h, abilitățile motorii pe care participanții le dobândesc nu sunt de neglijat: manipularea unei flori, tăierea, folosind instrumentar specific, introducerea ei în materialul de lucru, sunt abilități pe care cursantul le dobândește în doar câteva ore de lucru și pe care le poate antrena în timp,

Conexiunea cu natura: lucrul cu florile poate aduce acea conexiune cu natura de care cu toții avem nevoie după o zi în care am stat la calculator, sau am lucrat printre hârtii. Conectarea cu natura se știe că oferă efecte pozitive asupra sănătății mentale,

Beneficii terapeutice: unii participanți găsesc că lucrul cu florile le aduce beneficii terapeutice. Culorile, mirosul, experiența tactilă de a manipula o floare vie le poate aduce un efect de calmare.

Interactiunea socială: deloc de neglijat este și interacțiunea socială pe care un curs floral o poate aduce, permitându-le indivizilor să se conecteze cu ceilalți membri ai organizației care împărtășesc aceleași interese.

După cifre, planuri, tabele și rapoarte ce poate fi mai relaxand decat un atelier de joacă cu florile?

În acest concept le spun mereu cursantelor că în atelier ne jucăm, efectiv, cu materia florală.

Constrângerile în care lucrăm zilnic, competiția care ne epuizează nervos, de foarte multe ori, este dată la o parte în aceste ateliere de joacă cu florile, pentru că aici nu mai există constrângeri iar creativitatea umblă liberă printre participanți. 

Sigur, din experiența pe care am dobândit-o în acest domeniu, am observat că, mai ales angajații din corporații, nu se pot detașa foarte ușor de această competitivitate și mereu privesc în jur pentru a-și căuta poziționarea față de o colegă, față de o șefă, sau față chiar de propria persoană. Nu e nimic greșit. Suntem oameni și competiția ne este insuflată de mici. E greu să ne debarasăm de ea. 

Joaca cu florile însă este modul cel mai calin de a termina o zi, o săptămână sau o perioadă în care compania, echipa/echipele au fost provocate să dea ce e mai bun. E o formă prin care organizația își expimă gratitudinea pentru munca angajaților și este cadoul lor pentru aceștia. Ce poate fi mai frumos decât acest sentiment de apartenență la o comunitate care te valorizează?

Atelierele pe care le organizez sunt tematice. Se personalizează în funcție de companie și etapa pe care dorim să o subliniem împreună.

Mă puteți contacta la adresa de e-mail: danielasoros@yahoo.com sau la telefon 0721 370 300 pentru o ofertă personalizată.