3F - Femeia Fundamentul Frumosului - sau cum poate păstra Femeia relația sănătoasă cu Natura

3F - FEMEIA FUNDAMENTUL FRUMOSULUI Simpozionul interdisciplinar este ultimul eveniment cultural dedicat femeilor din luna martie și s-a desfășurat la Centrul Cultural Brebu în compania mai multor doamne care au prezentat chintesența domeniilor de activitate pe care le reprezentau.


Înconjurate de expoziția pluridisciplinară expusă în Centrul Cultural Brebu cele șapte domenii prezentate au descris armonios o parte importantă a universului feminin. De la mitul femeii și legendele antice care o prezintă și reprezintă pe aceasta, la evoluția femeii în artă și prin intermediul acestui mediu dar și a emancipării sale prin educație primară și universitară, la tratarea sa prin intermediul naturii și a plantelor, a medicinii holistice, descoperirea cunoașterii prin intermediul cărților și a imaginilor până la expunerea sa în mediul jurnalistic și apariția sa în periodicele scrise și culminând cu prezența femeii în domenii artistice precum moda, bijuteria și artele plastice, au fost domeniile prezentate de invitatele speciale - Conf. Univ. Dr. Ing. Delia Ungureanu, Georgiana Marinescu - jurnalistă Ziarul Ploieștii și Ioana Ungureanu - terapeut medicină holistică și nutriționist și invitatele colaboratoare Ralluca Enver - istoric și critic de artă, Anca Irina Lefter - artist plastic, Delia Sechel Perrois - artist plastic, Lorena Crintea - Librăria ElStar, Daniela Soroș - designer florist, Irina Chira - artist fotograf, Cristina Beteringhe - profesor de muzică și violonist, Rodica Georgescu - jurnalist și creator de modă, Corina Leca - creator de pălării DeCorina Hats și Corina Cubici - artist bijutier.

Evenimentul a fost condimentat cu câteva momente muzicale înălțătoare susținute de tânăra soprană Livia Pisăliță și violonista Cristina Beteringhe, un moment de amintire creatoarei de modă Delia Lazăr și de celebrare a lucrărilor sale prezente în expoziție.


Finalul evenimentul a fost efervescent prezentat de un grup de tinere dansatoare din Brebu și din Câmpina întruchipând o horă contemporană a femeilor elegant înveșmântate în colecția Sideph a creatoarei de modă Alexandra Catrangiu asezonată extravagant cu pălăriile DeCorinaHats ale artistei Corina Leca.

Iraida Florea, Director Centrul Cultural Brebu


Vă redau mai jos intervenția mea despre Feminitate și botanică sau cum poate Femeia păstra relația sănătoasă cu Natura

Doamnelor, domnilor,




Suntem provocate astăzi, în ultima săptămână din luna femeii, să răspundem la întrebarea ce este feminitatea sau cum exprimăm feminitatea, în cazul meu, prin botanică.

Feminitatea este o temă fascinantă și complexă, care a stârnit de-a lungul timpului numeroase întrebări și dezbateri, este o combinație subtilă de atribute, comportamente și roluri asociate femeilor, ca și construct social.

Ca o scurtă paranteză, să știți că această știință a plantelor, a fost însă exprimată academic de un bărbat, și anume învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.–287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante fiind primul European care elaborează sistemul de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII și ca să fac vorbire aici și de contribuția românească mondială la acest domeniu, stolnicul Constantin Cantacuzino a alcătuit și el cea mai veche hartă geobotanică românească (anii 1700).

Revenind însă la Feminitate, aceasta este o identitate care se formează și se dezvoltă în contextul cultural și social sunt de acord mai mulți specialiști.

Feminitatea este o calitate subtilă și complexă iar botanica poate fi o modalitate interesantă de a o exprima. Delicatețea unei doamne este aidoma unei flori – drept urmare floriștii asociază unele flori cu feminitatea și aici vă dau câteva exemple: lalelele, că tot suntem în sezonul lor, crinii, plante biblice, freziile și trandafirii. Acestea toate au forme elegante, au parfum, au o cromatică deosebită iar horticulorii se întrec în a descoperii soiuri din ce în ce mai spectaculoase.

Să explorăm împreună câteva idei din domeniul meu de preocupare și să vedeți cum arta florală pe care încerc eu să o reprezint astăzi în fața domniilor voastre, se conjugă foarte bine cu feminitatea.

Am scris de curând un articol, pe blogul meu, decoratiiflorale, despre ce înseamnă arta florală și cum o putem integra în viața de zi cu zi pentru a ne exprima și mai bine feminitatea. Dădeam acolo exemplele în care arta florală întervine și am să le repet succinct: decorarea casei, evenimente și sărbători, cadouri, expresii artistice și modă (accesorii vestimentare cu tematică florală), utilizări terapeutice și culinare, activități educaționale, conștientizarea problemelor de mediu (practice ecologice și educație horticolă) și nu în ultimul rând implicarea comunității (festivaluri florale, instalații de artă publică).

Nu am să le dezvolt pe toate însă vreau să punctez doar câteva pentru a vă povesti și de ce este această rădăcină în fața dumnevoastră.

Decorarea casei, de exemplu: când îngrijim plantele de apartament o facem cu grijă maternă, ați observat? Vorbim cu ele, le dăm nume, poate, ne bucurăm realmente de frumusețea și parfumul lor sau de verdele frunzelor și de oxigenul pe care ni-l dau cadou. Ne exprimăm astfel feminitatea desi sunt și bărbați iubitori de flori.

Utilizările terapeutice și culinare: din plante și flori ne hrănim simțurile gustative când le culegem și le transformăm în dulcețuri, siropuri, crème etc. Mă întorc aici la Franța, la bucătăria franceză și la delicatețea unor produse și remarc violeta de pădure care la acest moment o găsim pretutindeni. Această sublimă și minionă plantă are o putere deosebită în a se dilua într-un sirop pentru cele mai sophisticate momente ale verii, peste o înghețată, într-un sirop cu apă rece sau o plăcintă aburindă din cuptor.

Curând ne vom bucura de păpădie ale cărei petale produc cel mai sănătos produs pe care să îl consumăm iarna – mierea de păpădie. Urmează apoi salcâmul cu ale lui flori sublime folosite atât în bucătărie cât și în farmacie. Nu mai spun de lavandă cu multiplele sale utilizări. Și câte și mai câte…

La originea tuturor acestor obiceiuri culinare au stat femeile culegătoare, cele care acum sute de ani au descoperit virtuțiile Mamei Natură și care au tămăduit sufletul și corpul cu plantele pământului pe vremea când aceste era sănătos.

Aici deja vreau să fac trecerea către un subiect pe care îl am la suflet și anume conștientizarea problemelor de mediu, pe care noi doamnele o putem face cu mai mare delicatețe și răspundere.

Dacă tot am făcut vorbire despre obiceiurile proaste pe care omul le-a dezvoltat vs Mama Natură, pe vremuri divinizată, cum a pomenit și Iraida, și cântată de poeți, pictată de pictori și adulată de cultivatori, astăzi vorbim de o uitare, de o agresiune, de o violență sau prostie fără margini a omului modern vs cea care poate trăi liniștită și fără specia numită OM, am adus în fața dumneavoastră, ca un strigăt de ajutor un exemplu: o rădăcină, sau chiar două. Ele NU sunt rezultatul pozitiv al vieții lor ci al omului și am să dezvolt puțin.

Până de curând am activat în diplomația culturală și am avut ocazia să lucrez și să interacționez cu foarte mulți profesioniști ai artei. În anul 2017, am avut prima întâlnire de gradul 0 cu arta rădăcinilor – un domn expunea la ICR Beijing o expoziție de rădăcini artistic sculptate. Până atunci, deși și eu cochetam cu ideea artei din rădăcini, îmi fusese jenă să cred că preocuparea mea poate avea și substrat artistic dar mai ales ecologic și de conștientizare a dezastrului pe care îl producem Naturii.

Ei bine, în toamna aceluiași an, am făcut o excursie nu departe de aici, lângă un lac. O ieșire obișnuită în natură cu scopul de a ne recrea.

Am coborât pe malul lacului să vedem mai de aproape dezastrul care ni se înfățișa: tone de material lemnos adus de aluviunile din munte, din râuri de pe versanții din apropierea lacului, toate fiind rezultatul schimbărilor climatice al Naturii dezlănțuite cu furie pe noi, oamenii. Partea miraculoasă a fost că, în tot acest dezastru eu am văzut brusc artă. În momentul în care m-am apropiat mai bine de unele bucăți de lemn am început să văd un dragon, un dinozaur, niște rândunele, o rață sălbatică, un cap de urs sau porc mistreț... Extaz, nu alta! Rădăcinile îmi vorbeau!

Mi-am zis atunci că aveau nevoie să fie auzite și de alții! Ajunseseră acolo din cauza omului rău și vroiau să strige AJUTOR !

Vedeți Dumneavoastră, fiecare rădăcină reprezenta ceva trecut... un copac, nu? Ajunse pe malul lacului reprezentau doar niște reziduuri lemnoase...

Așa au apărut primele piese expuse în 2018 la București, cu un impact deosebit la publicul prezent care a stat ore în șir admirându-le. Acele piese nu erau creația mea ci a Naturii. Intervenția mea e minimă. Nu le șlefuiesc, nu le prelucrez...le expun așa cum mi se devoalează.

M-am întrebat de ce mi-au ieșit în cale atunci și de ce așa brusc și mi-am dat seama că fiind mamă, este rolul meu să le explic copiilor mei responsabilitatea față de natură. Dar nu numai copiilor mei. De atunci am participat la mai multe întâlniri cu copii și adulți unde am încercat să fac un minim exercițiu de conștientizare. Noi, femeile, suntem ființele care dăm viață și de aceea avem o mare răspundere chiar și pentru viața Naturii.

De la noi și de la grija noastră pentru ea pleacă mai departe respectul.

Ca o concluzie, povestea acestor rădăcini are două morale:

- fie luăm aminte la Natură și încercăm prin acțiunile pe care le producem să nu îi mai provocăm răul, pentru că este similară cu viața noastră și nu suntem cu nimic mai presus de ea,

- fie continuăm să ne comportăm cu dispreț, să defrișăm, să otrăvim pământurile și apele, să ne otrăvim chiar pe noi prin culturile pe care le practicăm, să otrăvim aerul, să chinuim animalele și în felul acesta să ne ducem sigur către un final previzibil...

În concluzie, feminitatea, doamnelor, este o temă vastă și subiectivă. Fiecare femeie are propriul său mod de a o trăi și de a o exprima. Este un amalgam de biologie, cultură și alegeri personale…. Vă îndemn să reflectați la aceste aspecte și să vă alegeți cum o exprimați mai bine.

V-am adus astăzi ca exponată o rădăcină din colecția Rădăcini Made by me. Povestea ei e tragică însă astăzi îi vedeți frumosul pe care am reușit să il redau prin această expunere. Florile de Heleborus sau Spânz, pe care le-am montat pe ea, temporar, sunt flori magice. Ele pot face rău sau pot face bine. Știind această semnificație a Spânzului m-am gândit că e bine să fim conștientizați asupra puterii Naturii pe care se pare că am uitat-o făcându-i rău pe toate planurile...

Să ne bucurăm, așadar, de responsabilitatea ce ni s-a dat și de complexitatea feminității!

FEMEIA FUNDAMENTUL FRUMOSULUI - SIMPOZION CULTURAL LA BREBU (brebuprahova.eu)

Brebu, 23 martie 2024

Dana Soroș

Credit foto Gabriel Voinescu și Irina Chira

Conceptul ALIVE by ANDREEA STOR a fost lansat ”la apă”!

După doi ani de cercetare, sute de ore de întâlniri virtuale, echipa de profesioniste formată din Andreea Stor, Raluca Sandu, Chioran Cristina Angela, Spin of Season și Anna Maria au lansat, într-un decor de vis, și într-o locație potrivită acestui vis, The White Manor, Ciolpani, momente de neuitat pentru participanți.

Pe Andreea Stor (foto) o cunosc de foarte mulți ani și de la bun început am realizat că nu este o persoană oarecare, care își dorește o carieră liniștită în domeniul floral. Ea este, prin definiție, un căutător. Un căutător de și mai frumos într-o lume unde frumosul este limbajul florilor, deja. Andreea a dus arta florală mereu pe alte trepte: din sus în mai sus. Întâi le-a educat pe floriste să nu își dorească banalul. Da, educat! Pentru că la cursurile Floristiq Art International, o academie de flori, am putea spune, nu învățai doar cum să aranjezi niște flori în vază ci învățai arta aranjării florilor în funcție de mesajul pe care ți-l doreai transmis. Andreea a creat discipoli care i-au dus arta și mai departe. 

Atât de departe de au ajuns pe pământuri străine să organizeze evenimente pentru un public care le-a recunoscut eforturile și pregătirea. Da, pregătirea! Pentru că să ajungi la asemenea performanțe nu îți este de ajuns un curs banal ci mii, zeci de mii de ore de documentare, practică și evoluție pe mai multe planuri.

Așa se face că grupul de fete din jurul Andreei și-a dorit și altceva decât niște evenimente deosebite prin performanța realizărilor florale. Și-au dorit, cu toate, o altă treaptă: o combinație de simțuri, căci arta florală se adresează vizualului și olfactivului. Memoria unui eveniment e dată de ceea ce vedem, ceea ce trăim ca emoție și de parfumul florilor alese.

The White Manor (foto 2) a fost locul în care aceste alchimiste ale artei florale au combinat TOATE simțurile. Le-au chemat la raport pe toate: vizual, auditiv, olfactiv, tactil, gustativ, toate au avut de jubilat în două ore în care nu știai de ce să te bucuri mai repede. 

ALIVE, acest adjectiv englezesc se traduce în acest demers ca o conjugare a tuturor acestor simțuri iar prin această rețetă fetele trec deja la alt nivel de organizare de evenimente: INNOVATIVE!

ALIVE înseamnă multă chimie, știință și modernitate. Flori care luminează în întuneric, un decor multisenzorial, atenție la toate detaliile, parfum de flori și o echipă dedicată celor mai înalte performanțe. Așa se poate defini conceptul ALIVE văzut din afară de un om pasionat de arta florală.

Foto credit: Andreea Stor

Ascultati si un interviu extraordinar cu Andreea, la RFI 

Rădăcina Vieții sau cum se poate transforma urâtul în frumos

Am fost invitată să creez, pentru un eveniment cultural deosebit, o rădăcină marca Made by me.

Întâi de toate ar trebui să vă povestesc câte ceva despre cea căreia i-am dedicat-o: Iraida Florea, un artist vizual deosebit, preocupat de arta frumoasului, ca și mine, dar mai presus de toate de semnele de pe costumul popular românesc. Iraida a creat un concept hiperborean, care chiar așa se numește - Hyperborean Concept, care aduce costumul popular în contemporaneitate iar semnele cusute de pe acesta le transpune în bijuterii de artă deosebite.  O găsiți pe toate rețelele sociale.

Eu am cunoscut-o pe Iraida în 2017 sau 2018, nu mai știu exact. Lucram în diplomație culturală și unei colege i s-a părut că proiectul Iraidei este cea mai bună variantă de a promova în lume costumul popular etnic românesc, dincolo de formele lui arhaice care deja, pentru tineret, nu mai reprezentau mare lucru, ca și alte tradiții...

Îmi amintesc exact momentul în care, făcând cunoștință prin străngere de mâini, că acel contact vizual parcă ne-a conectat la o viață anterioară în care eram alt fel de ființe. Două căutătoare de răspunsuri la întrebări fundamentale ale vieții: cine suntem și încotro ne ducem.

Ea era o dezradacinată întoarsă de pe meleaguri străine să își repună rădăcinile în pământul strămoșesc de unde își adună astăzi seva inspirației, o căutătoare de explicații ale unor simboluri ancestrale care stau în ADN-ul nostru doar să fie scoase la lumină. Eu un căutător al adevărului, al esenței lucrurilor și al frumosului din noi, oamenii, aceste ființe atât de duale: avem și frumos și urât totodată, un echilibru atent ales de divinitate tocmai ca să ne susțină existența.

Numele ei m-a dus imediat cu gândul la iradiere, la ceva ce Soarele, în măreția lui, ne dă ca să avem viață. Florea eu am înțeles-o atunci ca Floarea și am asociat imediat Floarea care Iraida... așa mi-a rămas mie în telefon ființa aceea timidă care venea cu un proiect parcă dincolo de timpuri.

Preocupată fiind și eu de frumos, de arta frumosului, am conceput pentru acest eveniment de lansare a cărții sale de cercetare, o rădăcină, inspirată fiind de viața ei, de căutările ei și de faptul că, peste ani, și-a găsit pământul fertil unde să își implanteze rădăcinile și să își hrănească nevoia de cunoaștere și de creație, udată de apa vie a zonei din care își trage existența. Astfel aluat naștere, la Căsuța din pădure, Rădăcina Vieții, un obiect decorativ ce are câteva elemente cu o simbolistică aparte:

Rădăcina aparține unui pom fructifer dezrădăcinat de niște tăieri de păduri nemiloase – la fel ca omul care își ia rădăcinile la subțioară și pleacă în lume în căutarea unei vieți mai bune. Pomii fructiferi sunt cei care prind viață primii, în luna martie, luna de naștere a acestei zeițe hiperboreene. Pomii fructiferi primăvăratici sunt cei care poartă dorințele noastre din talismanele agățate de ei, sunt legătura noastră spirituală cu Divinitatea naturală care vede și aude tot și care poate îndeplini dorințe ascunse;

Elementele florale care fac parte din compoziție sunt trei Zambile albe, albul reprezentând puritatea dar și Divinitatea, trei fiind treimea, albul fiind imacularea, aripa unui înger care o protejează – tatăl ei. Florile levitează, agățate într-un mod superficial de câte un iadeș al rădăcinii, putând oricând să ocupe alte poziții în funcție de dorințele privitorului. Se pot năpusti inclusiv cu infloreșcența spre pământ, locul din care vin și unde vor ajunge în cele din urmă, la fel ca noi toți,

Roșul din firul de sârmă care înconjoară bulbul Zambilelor, în tehnica japoneză de prezervare a rădăcinilor, numită Kokedama, reprezintă viața, reprezintă totodată sacrificiul dar și pasiunea; îmbinarea dintre roșu și alb specifică mărțișorului, lună în care a ales să vină în această lume Iraida și care o reprezintă pe tot parcursul ei genetic.

Astfel Rădăcina Vieții devine o căutare sau o reprezentare a luptei dintre frumos și urât, o simbioză deosebită între viață și moarte, un element nu numai de decor dar cu conotații mistice pentru cei care își doresc să o privescă în această notă a autorului. Rădăcina Vieții este chiar Iraida care, după multe căutări, și-a găsit în sfârșit liniștea și locul în care să-și desăvărșească opera pentru care se pare că a apărut pe această lume: harta ancestrală de semne a neamului roânesc, cusută cu măiestrie în povești de imagini pe care să le spună generațiilor următoare.

5 martie 2024