Rădăcina Vieții sau cum se poate transforma urâtul în frumos

Am fost invitată să creez, pentru un eveniment cultural deosebit, o rădăcină marca Made by me.

Întâi de toate ar trebui să vă povestesc câte ceva despre cea căreia i-am dedicat-o: Iraida Florea, un artist vizual deosebit, preocupat de arta frumoasului, ca și mine, dar mai presus de toate de semnele de pe costumul popular românesc. Iraida a creat un concept hiperborean, care chiar așa se numește - Hyperborean Concept, care aduce costumul popular în contemporaneitate iar semnele cusute de pe acesta le transpune în bijuterii de artă deosebite.  O găsiți pe toate rețelele sociale.

Eu am cunoscut-o pe Iraida în 2017 sau 2018, nu mai știu exact. Lucram în diplomație culturală și unei colege i s-a părut că proiectul Iraidei este cea mai bună variantă de a promova în lume costumul popular etnic românesc, dincolo de formele lui arhaice care deja, pentru tineret, nu mai reprezentau mare lucru, ca și alte tradiții...

Îmi amintesc exact momentul în care, făcând cunoștință prin străngere de mâini, că acel contact vizual parcă ne-a conectat la o viață anterioară în care eram alt fel de ființe. Două căutătoare de răspunsuri la întrebări fundamentale ale vieții: cine suntem și încotro ne ducem.

Ea era o dezradacinată întoarsă de pe meleaguri străine să își repună rădăcinile în pământul strămoșesc de unde își adună astăzi seva inspirației, o căutătoare de explicații ale unor simboluri ancestrale care stau în ADN-ul nostru doar să fie scoase la lumină. Eu un căutător al adevărului, al esenței lucrurilor și al frumosului din noi, oamenii, aceste ființe atât de duale: avem și frumos și urât totodată, un echilibru atent ales de divinitate tocmai ca să ne susțină existența.

Numele ei m-a dus imediat cu gândul la iradiere, la ceva ce Soarele, în măreția lui, ne dă ca să avem viață. Florea eu am înțeles-o atunci ca Floarea și am asociat imediat Floarea care Iraida... așa mi-a rămas mie în telefon ființa aceea timidă care venea cu un proiect parcă dincolo de timpuri.

Preocupată fiind și eu de frumos, de arta frumosului, am conceput pentru acest eveniment de lansare a cărții sale de cercetare, o rădăcină, inspirată fiind de viața ei, de căutările ei și de faptul că, peste ani, și-a găsit pământul fertil unde să își implanteze rădăcinile și să își hrănească nevoia de cunoaștere și de creație, udată de apa vie a zonei din care își trage existența. Astfel aluat naștere, la Căsuța din pădure, Rădăcina Vieții, un obiect decorativ ce are câteva elemente cu o simbolistică aparte:

Rădăcina aparține unui pom fructifer dezrădăcinat de niște tăieri de păduri nemiloase – la fel ca omul care își ia rădăcinile la subțioară și pleacă în lume în căutarea unei vieți mai bune. Pomii fructiferi sunt cei care prind viață primii, în luna martie, luna de naștere a acestei zeițe hiperboreene. Pomii fructiferi primăvăratici sunt cei care poartă dorințele noastre din talismanele agățate de ei, sunt legătura noastră spirituală cu Divinitatea naturală care vede și aude tot și care poate îndeplini dorințe ascunse;

Elementele florale care fac parte din compoziție sunt trei Zambile albe, albul reprezentând puritatea dar și Divinitatea, trei fiind treimea, albul fiind imacularea, aripa unui înger care o protejează – tatăl ei. Florile levitează, agățate într-un mod superficial de câte un iadeș al rădăcinii, putând oricând să ocupe alte poziții în funcție de dorințele privitorului. Se pot năpusti inclusiv cu infloreșcența spre pământ, locul din care vin și unde vor ajunge în cele din urmă, la fel ca noi toți,

Roșul din firul de sârmă care înconjoară bulbul Zambilelor, în tehnica japoneză de prezervare a rădăcinilor, numită Kokedama, reprezintă viața, reprezintă totodată sacrificiul dar și pasiunea; îmbinarea dintre roșu și alb specifică mărțișorului, lună în care a ales să vină în această lume Iraida și care o reprezintă pe tot parcursul ei genetic.

Astfel Rădăcina Vieții devine o căutare sau o reprezentare a luptei dintre frumos și urât, o simbioză deosebită între viață și moarte, un element nu numai de decor dar cu conotații mistice pentru cei care își doresc să o privescă în această notă a autorului. Rădăcina Vieții este chiar Iraida care, după multe căutări, și-a găsit în sfârșit liniștea și locul în care să-și desăvărșească opera pentru care se pare că a apărut pe această lume: harta ancestrală de semne a neamului roânesc, cusută cu măiestrie în povești de imagini pe care să le spună generațiilor următoare.

5 martie 2024

Vreme de grădinărit în casă, pe balcon sau în grădină

La fel ca toată lumea, sau aproape toată lumea, arunc pastilele de cafea cu tot cu compoziție, într-un sac de reciclare de la Nespresso. Măcar atăt! Dar când beau cafea normală, zațul îl arunc la wc. Veți spune, la fel ca mine, stau la bloc. Unde și cum să recilez mai mult de atât. E atât de simplu: colectați zațul de cafea, pe un ziar sau într-un bol pe care îl țineți lângă geam să se usuce mai repede (soarele ajutând mai rapid la deshidratare dar e important să îl amestecați din când în când). Și, dacă aveți răbdare să citiți până la final, veți vedea ce puteți face cu el.

Ei bine, pe lângă faptul că aruncăm o sursă foarte bună de masaj anticelulititc (atenție însă la instalațiile sanitare să nu le înfundați) cu toate avem plante și flori de apartament și, mai nou, văd din ce în ce mai multă lume că se apucă de grădinărit. În caz că nu ați știut până acum zațul de cafea este un îngrășământ de flori deosebit de bun.

M-am documentat, din mai multe surse și, pe lângă niște videoclipuri pe care le puteți găsi și voi pe youtube, iată ce am decoperit a fi util de știut și partajez cu voi:

1. Zațul de cafea – este foarte folosit pentru conținutul ridicat de azot, fosfor, minerale și potasiu care îl fac un îngrășământ natural de înaltă calitate. Poate fi folosit ca îngrășământ pentru brazde, plante în ghivece și jardinière dar și pentru plantele de interior. Florile de interior tolerează zațul o dată la 6 luni așa că nu aveți de ce vă îngrijora de procesul de reciclare. In schimb, plantele de exterior pot fi fertilizate cu zaț de până la 4 ori pe an. Este indicat să presați ușor zațul pe pământ în jurul plantei și, apoi să-l încorporați în sol cu o furculiță sau cu degețelele. Pentru plantele din ghivece și jardinière, zațul poate fi amestecat cu pământul de flori, în momentul plantării iar această perioadă este propice pentru schimbarea pământului și a ghivecelor vechi. Specialiștii spun că trandafirii, mușcatele, hortensiile, rododendronii și azaleele sunt câteva tipuri de plante care reacționează foarte bine la zaț, ca îngrășământ.

2. Pentru cele care stați la curte și v-ați gândit să porniți o mini grădină de subzistență să știți că zațul de cafea este un bun ”ingredient” în compost și poate fi adăugat chiar împreună cu filtrele de cafea, care se descompun și ele. Este, de altfel, cea mai practică metodă de a folosi resturile adunate de la cafeaua matinală. Ca și în cazul fertilizării, vorbim de o sursă de azot care va completa amestecul lăsat la compostat. Aici vă fac o recomandare celor care aveți deja o casă la curte sau un loc la țară: startați un compost și veți vedea câte resturi zilnice vor putea merge către acesta. Vă recomand să căutați pe net și să vă documentați despre cele mai bune variante dar să observați că și la magazinele do it yourself au adus niște dispozitive care se pot folosi.

3. Zațul de cafea pentru a alunga melcii cu cochilie și limacșii. Toate doamnele care au grădinărit câtuși de puțin până acum știu că melcii și limacșii sunt cele mai neprietenoase făpturi ale grădinii. Sau printre cele mai neprietenoase, după puricii de plante. Am stat și eu o perioadă scurtă la curte și știu din proprie experiență cum e să ieși dimineața și să îți vezi plăntuțele găurite de aceștia sau betonul plin de dârele neplăcute ale limacșilor. La fel de neplăcută era și îndepărtarea lor, despre care nu voi povesti... Ei bine, acești neprieteni nu se vor bucura de bariera de zaț de cafea pe care o puteți forma în jurul unor tufe de flori. Aflați că zațul, fiind un produs deja opărit, nu mai are aciditatea cafelei proaspete, dar nici măcar așa, cu un PH neutru nu este preferat de aceștia. Vă mărturisesc că la acea vreme nu știam de acest remediu căci nu consumam cafea...

4. Și nu în ultimul rând zațul de cafea cică ar ține departe și pisicile deși vă mărturisesc că aveam o pisică, în copilărie, care se freca de sacoșa în care mama aducea cafeaua proaspăt măcinată de la magazin, până ne plictiseam noi uitându-ne la ea. Atât de mult îi plăcea mirosul de cafea proaspătă. Așa că trebuie să încercați până să luați de bun acest sfat. Ideea este că dacă aveți vreo zgubilitică care preferă pământul de flori în loc de litieră s-ar putea să îi taie avântul, mirosul ei de urină în amestec cu acest compus pe care să îl puneți pe pământul acelui vas o poate determina să înțeleagă că nu are de ce reveni în acel loc.

Sper că vă vor fi de folos aceste sfaturi și că le veți folosi cât de curând.

Stay safe!



Dana

Atunci când pasiunea nu are limite - Colecția ”Rădăcini”

Am pregătit, recent, cea mai spectaculoasă lucrare pe care am realizat-o. Am avut alături trei parteneri de nădejde: natura, inspirația și partenerul de viață. A fost un trio pornit de la un singur numitor comun: emoția descoperirii.

În spectaculozitatea ei, natura ne demonstrează mereu că e cel mai bun decorator, cel mai talentat artist, cea mai bună formă a ceea ce există pe acest pământ. Ceea ce ne-a fost lăsat să admirăm cu toată ființa noastră, unii bipezi au distrus. S-au distrus păduri, se distrug ape, prin poluare!

Din toate astea natura ne surâde mereu cu niște minuni în fața cărora nu încetezi să nu te prosternezi.

Ceea ce omul a distrus natura a redat, ca prin minune, obiecte/subiecte pentru artiști. Sigur demersul meu nu este unul unic în peisajul artistic însă pentru mine este și va rămâne cea mai mare realizare. Și pentru faptul că am beneficiat de un foarte mare sprijin: cel al partenerului de viața. Cel care a crezut în darul meu și m-a împins realmente mai departe pentru a-mi depași limitele. În definitiv cu toții suntem niște unicate, niște ființe care au câte un dar/har dar mai rămâne să îl și descoperim/practicăm.