Ce putem admira în grădinile Castelului Peleș, cu ocazia Garden Party - 10 mai 2016

Se apropie petrecerea în grădina Palatului Peleș, de această dată, și lumea pare preocupată mai mult de ce va purta, cu ce se va accesoriza, decât de mediul în care se va desfășura în acest an deja celebra Garden Party de Ziua Regelui, 10 Mai. Cu toții știm Palatul de la Sinaia și grădina sa impresionantă însă puțin știu ce comori horticole ascunde aceasta. Pentru a ne aduce mai bine în temă am stat de vorbă cu dna. arhitect peisagist Dr. Elisabeta Dobrescu, de la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București care a condus echipa de studenți ce a efectuat recent lucrări de reamenajare specializate.

Parcul și Serele Regale conțin numeroase specii de arbori, arbuști și plante floricole unice în România, unele plantate în urmă cu peste 120 de ani. Se remarcă exemplare monumentale de fag cu frunze roșii (Fagus sylvatica Purpurea Major), alun turcesc (Coryllus colurna - foto 3), arțar japonez (Acer palmatum), chiparos de Nootka (Chamaecyparis nootkatensis Pendula), tisă (Taxus baccata), frasin pendul (Fraxinus excelsior Pendula), cireș japonez pendul (Prunus serrulata Kiku Shidare), laur (Prunus laurocerassus).

Doamnă Dobrescu, mulțumesc pentru că ați acceptat să ne spuneți câteva cuvinte despre patrimoniul horticol al grădinii Palatului Peleș. Aș începe prin a vă întreba care este istoria acestei grădini? De ce v-ați implicat?

Istoria grădinii Castelului Peleș începe odată cu construcția  casteluli - 1873, Stim din arhive că primul grădinar al Casei Regale a României, care a fost de fapt și conducătorul tuturor amenajărilor de pe domeniile regale, a fost Wilhelm Knechtel (http://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/wilhelm-knechtel/ ), sec. XIX, de origine cehă. Pentru Peleș el și-a dorit să foloseasca foarte mult natura pentru a integra tot  ce  a proiectat referitor la grădini.  Pe fondul acesta ambiental foarte generos cu care era înzestrat locul cumpărat de Carol I -  muntele, pârâul care străbate domeniul, priveliștea foarte atrăgătoare -  a început cu lucrările de drenare a izvoarelor subterane, și cu conturarea traseelor romantice prin pădurile regale. Tot el amenajează Serele Regale și conturează un prim design al teraselor castelului.

Istoria acestui loc a parcurs etape succesive pornind de la grădinarul regal (care ulterior a fost si Sef al Gradinilor Publice din Romania) și  continuand cu Karel Liman care a dat forma finală a teraselor din jurul castelului (sec. XX). Friedrich Rebhun (cel care a amenajat și grădinile de la Cotroceni), a intervenit ulterior pentru imbogatirea compozitiei vegetale.

Grădinile sunt conturate în stilul neorenascentist – în preajma castelului -  și în stil romantic – la confluența cu peisajul natural.

Deci istoria grădinilor Peleșului  e veche de aproape 150 de ani.  Ea începe cu grădinarul Regelui Carol I – Wilhelm Knetchel, forma actuală a grădinilor, în special a teraselor neorenascentiste, fiind  conturată de arh. Karel Liman.

Înțeleg că ați readus la viață unele specii care nu mai fuseseră toaletate de foarte mulți ani? Ce ne puteți spune despre ele? Lumea are acces la serele în care acestea sunt?

Serele sunt opera lui Wilhelm Knechtel. Încă din perioada comunistă acestea au fost închise vizitatorilor și ele nu vor fi nici acum deschise din cauza unor aspecte juridice legate de teren. Deci nu fac parte din circuitul turistic. În sera regală sunt cel puțin două exemplare despre care putem spune cu certitudine că au petrecut și anii când Regina Maria era prezentă printre ele. Sunt două exemplare, unul din specia  Datura (foto 2) și unul din specia  Bouganvillea (floarea de hărtie pe care o vedem pe insulele grecești dar care nu rezistă la clima din România, în spațiu deschis, n.r. - foto 1). Ambele sunt prezente în imagini de arhivă în care Regina Maria e prezentă pintre ele.  

In ceea ce privește activitatea studenților peisagiști și horticultori, ne aflăm la a doua intervenție pe Domeniul Regal al Peleșului, acțiuni desfășurate în cadrul unui protocol de colaborare între Casa Regală a României și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.

Scopul final al acestor lucrări teoretice și practice este acela de a creea o primă bază de date necesare managementului și gestiunii peisajului, inventarierea speciilor vegetale monumentale, planificarea și execuția primelor lucrări tehnice de specialitate în vederea regenerării și conservării acestora, un prim releveu cu identificarea tuturor elementelor prezente în amenajarea peisageră – vegetale, minerale - în vederea reabilitării și restaurării peisajului valoros care însoțește Monumentul istoric, de peisaj, de la Castelul Peleș.

De 2 ani colaborăm cu Casa Regală și este a doua rundă a intervențiilor cu efecte vizibile an dupa an. Intreținerea speciilor valoroase, lucrările de specialitate respectiv tăierile de regenerare, sunt intervenții de lungă durată uneori chiar de 3 până la 5 ani consecutivi.

Dacă ar fi să ne faceți un ghidaj sumar al grădinii Palatului, ce ne-ați descoperi pe măsură ce pătrundem în curtea lui, străbatem aleile și ajungem pe peluza din față ? După ce exemplare ar trebui să ne uităm, dacă am vrea să privim și natura? Sigur, acest interviu este gândit cu ocazia acestui eveniment și legat de faptul că ați avut o contribuție la reamenajarea grădinii și a serelor, însă ceea ce ne povestiți va rămâne valabil și pentru vizitatorul de după Garden Party. 

În primul rând vorbim de natura inconjuratoare, foarte valoroasa: Munții Bucegi. În stânga intrării ne insoteste râul Peleș și muntele. Peisajul este superb și probabil că acesta l-a cucerit prima data pe Regele Carol I și Pe Regina Elisabeta (alias Carmen Silva, n.r.).

Continuând ascensiunea de-a lungul râului, pe partea dreaptă, se vede castelul. În acel moment se vede și grădina castelului. Din exemplarele monumentale care însoțesc traselul, primul este un  Corylus colurna - alunul turcesc, poziționat chiar în spatele Economatului, la tunuri, cum se spune, care este un exemplar unic. Nu știm exact câți ani are dar cu siguranta peste 120  de ani – inca facem investigații de specialitate pentru determinarea vârstei lui.

Tot urcând spre palat, în dreptul podului peste pârâul Pelișor, exact la pod sunt două exemplare de Fraxinus excelsior Pendula, cu vârste considerabile și care marchează drumul peste pârâu.

Mergând mai sus avem pe dreapta un exemplar de fag roșu (foto 4). Exact pe partea opusă, un exemplar de Chiparos de Nootka (foto 6), care credem că fost introdus în peisaj de Rebhun care a lucrat cu specii indigene dar și cu  specii exotice.

Apoi două exemplare de tisă, Taxus baccata (foto 5), cu vârste de peste 100 de ani, care străjuiesc peluza în pantă, cea care se întinde în fața balconului unde Regele iese, de obicei, la cuvântul de deschidere adresat mulțimii.

Sigur că mai sunt și arbuști speciali pe care noii i-am identificat, i-am cartografiat, inventariat și amplasarea lor e deja relevată în proiectele studenților noștri, pentru lucrări viitoare de  reabilitare peisagistica.

Din ce ne povestiți pare o adevărată comoară... dar dacă ar fi să comparați această bogăție a naturii, și cea cu care a intervenit omul, cu ce altă grădină ați compara-o?

Cred că nu poate fi comparabilă cu nici o altă grădină. Are caracterul ei de unicitate prin însăși peisajul în care este integrată. Este o combinație de stiluri – neorenascentist pe terase și  englezesc  regăsit mai ales pe peluza din fața palatului, și care se pierde în peisajul natural al munților. Are un caracter de originalitate pe care fiecare amenajare trebuie să îl aibă.

Credeți că la acea vreme se dădea o mai mare importanță domeniului amenajărilor peisagere decât se dă azi? De câte ori sunteți consultați de către personalul din instituții publice pentru amenajarea, consultanță sau chiar intervenție în grădinile de patrimoniu care mai există ?

Grădinile istorice fac parte dintr-un patrimoniul pe care încet, încet începem să îl pierdem. Încet pentru că natura ajută totuși la menținerea unor specii. Se investesc puțini bani în întreținerea, restaurarea grădinilor din spațiile de patrimoniu.

Instituțiile statului se preocupă de restaurări peisagere dar nu apelează la specialiști. Să nu uităm că meseria de arhitect peisagist are doar 18 ani vechime, adică e o profesie nouă și mulți și-o atribuie fără să aibă cunoștințe în domeniu... există acum specialiști care se instruiesc în școli superioare, care sunt capabili să preia și să conducă o lucrare de restaurare după principii universale și europene, însă puțini apelează la serviciul lor...

Credeți că e o risipă de resurse un astfel de demers, sau mai degrabă o moștenire pe care o putem lăsa viitorului așa cum ne-a fost lăsată și grădina de la Balcic, Peleș sau Cotroceni?

Inainte autoritățile se preocupau foarte mult de acest aspect. Specialistul avea o contribuție mult mai mare și din păcate se vede cum pierdem acum monumentele peisagere din cauza lipsei de colaborare din domeniul nostru. Observăm însă că în ultima vreme, adică de 1-2 ani, lucrurile se schimbă. Probabil că și spiritul civic își spune cuvântul și are  o influență, mai ales că suntem răspunzători pentru  tot ceea ce pierdm sau nu reușim să păstrăm ca repere ce ne ancorează în istorie. E păcăt, pentru că dacă nu reacționăm la timp, nu mai poate fi recuperat trecutul. Ține doar de voință și de știința de a face lucrurile trainice. Sper să vina momentul să ne întoarcem spre natură și să o apreciem.

Vă mulțumesc pentru acest interviu și sper ca măcar o parte din cei care vor călca prin grădina palatului, la această sărbătoare regală, să identifice cele câteva specii menționate de dvs. și să le admire la justa lor valoare.

A consemnat Dana Soroș,

9 mai 2016

Flori vindecătoare, flori comestibile - Socul (1)

Originar din Europa si America de Nord arborele de soc înflorește în luna mai degajând un parfum dulce și pătrunzător.

Florile și fructele de soc au calități expectorante și favorizează eliminarea toxinelor din organism și, în caz de răceală, favorizează transpirația și scăderea febrei. Datorită acestor efecte socul este extrem de bun în tratarea răcelilor dar este la fel de bun pentru întărirea sistemului imunitar pe
timp de iarnă, băut ca ceai.

Un decoct de flori de soc constituie o apă de gură care combate inflamațiile gingivale sau ale gâtului.

Florile se usucă la soare și se depozitează apoi în locuri uscate.

Fructele se culeg la început de toamnă când sunt perfect coapte (negru violaceu). Din fructele de soc se pot face și siropuri sau vin, fiind bogate în tanini, potasiu, fenoli și flavonoide dar și o dulceață cu o aromă aparte.

Specialiștii atrag atenția că nu trebuie să consumăm fructul crud, ca atare, pentru ca pot produce greață și vărsături.

De asemenea nu se va consuma în exces nici ceaiul și nici limonada de soc pentru că poate avea un efect diuretic puternic care poate produce pierderi mari de potasiu prin urină. Dacă observați asta limitați consumul la o limonadă/ceai pe zi.

Eu am găsit aceste informații în Farmacia Naturii editată de Reades’s Digest însă găsiți destule info și pe net.

Iată, mai jos, niște rețete pe care le fac de câțiva ani și nu dau greș niciodată:

Socata

14 flori de soc

1 kg zahăr brun

2 lămâi galbene (sau 4, după gust)

2 lime

10 l de apă plată

și 4 zile însorite

Pentru a nu fermenta prea tare și a produce reacțiile de care toată lumea fuge, respectiv gazele și/sau regurgitările (pentru care a fost scoasă de pe lista de preferințe a unora), socata se trage la sticle și se pune la rece după primele 4 zile de stat la soare! Vă garantez că mai mult de atât nu-i trebuie și nu apucă să devină acidă! O puteți păstra, în frigider, și câteva săpămâni, fără să fermenteze!

Băută dimineața, sau în timpul zilei, aceasta este extrem de revigorantă!

Mai fac o limonadă de soc cu flori uscate de anul trecut:

2-3 flori uscate/1 litru de apă clocotită

se infuzează 15 min’ după care se strecoară și se pune ½ lămâie/1 l ceai, frunze de mentă zdrobite, o bucațică de ghimbir ras pe răzătoarea mică și miere, după gust. Mierea nu se pune în apă fiartă! Sper că știați asta deja!

Se poate servi și la temperatura camerei cu câteva cuburi de gheață, cu mentă, sau se poate da la rece și servi așa.

Lichiorul de soc l-am gasit pe net și am făcut rețeta cea mai simpla! Atenție: se face din fructele de soc, la fel ca și dulceața! Asta înseamnă că mai spre toamnă. Nu culegeți fructele de soc decât din copacii pe care îi știți că sunt autentici, altfel riscați să le confundați cu Bozia, un arbust similar socului dar toxic !

Foto: Limonada de soc, Lichior de soc Made by me și floarea de soc Made by nature

Credit foto: dana soros

Zâna florilor, realizată de floristele AFR, a încântat timișorenii la ediția din 2016 a evenimentului stradal Timafloralis

Recent, la Timișoara, a avut loc o nouă ediție a evenimentului Timfloralis. Am stat de vorbă cu Andreea Stor, designerul florist care a condus echipa Asociației Florștilor Români, formată, în acest an din Cristina Adriana Marincea, Ramona Macovei, Raluca Olaru, Bogdana Biciușca, Anda Ioana Cârstoiu, Vlad Pacurar și Alexandra Gorun & echipa. 

Ediția din acest an, ca și cele anterioare, a avut loc în plin centru, în Piața Operei, iar publicul spectator a fost implicat în ateliere stradale de aranjamente florale cu echipa AFR care a interacționat permanent cu participanții.

Andreea, cum a fost?

Timfloralis este deja pentru mine un subiect drag, despre care pot povesti ore în șir, nu doar despre design, cât și despre oameni, despre frumos, despre bucurie, despre flori colorate și arome de primăvară.

A doua ediție de Festival al Florilor din Timișoara, ca designer florist, a însemnat o provocare, tema acestui an fiind ‘’BAROC’’. Astfel, conceptul de design floral a fost construit pentru a surprinde dramatismul epocii și pentru a scoate în evidență abundența perioadei. S-a născut ideea de a creea o cină feerică și de a personifica magia florilor printr-o Zână.

Știu că ați lucrat în văzul lumii, cum se spune…

Da! În cadrul demonstraților de pe scenă, publicul a avut ocazia să vadă cum se conturează aceste proiecte cu flori, să ne observe în plină acțiune, atât pe mine cât și pe colegele mele din țară: Cristina Adriana Marincea, Ramona Macovei, Raluca Olaru și Bogdana Biciușa.

Spune-ne, mai în detaliu, cum s-au derulat zilele de festival, te rog! Știu că ați avut și alte spcialități ”în meniu”.

In prima zi am urcat pe scenă împreună cu Viorel Bârsan, bucătar Chef, care a creat un meniu cu flori comestibile pentru cina feerică a Zânei, iar noi am construit cadrul perfect pentru această cină și personajul principal, Zâna AFR, care a devenit emblema Festivalului Timfloralis din acest an.

Timpul minunat de afară a adunat oamenii la scena și Sâmbătă, pentru a urmări prezentarea colecției buchetelor de mireasă executate de colegul nostru din Polonia, Piotr Marzec. În același timp, floristele AFR au creat un design inspirat din coliviile de păsări. Apoi, surpriza serii au fost porumbeii albi pe care i-am eliberat la finalul prezentarii, în semn de mulțumire pentru timișorenii care ne-au primit cu brațele deschise și în acest an.

Timișoara a înflorit la propriu timp de 3 zile grație celor câteva mii de flori din Piața Operei, pentru majoritatea oamenilor fiind zile de plimbare, de vizitat și admirat. Pentru mine și colegii mei de la Asociația Floriștilor Români au fost zile de muncă, de imensă bucurie, de perfectă sincronizare și organizare.

Am plantat semințele a ceea ce va urma, sub formă de proiecte frumoase, model de colegialitate și colaborare, de respect și încredere, pentru că, în spatele a tot ceea ce se vede, stă o echipă minuntă, formată atât din colegele mele, care au urcat împreună cu mine pe scenă, și pe care le-am numit mai devreme, cât și cei care ne susțin din spate, în toate condițiile: Vlad Păcurar, Anda Cârstoiu, Cristina Chiorean, Bianca Socaciu, Andrei Cocarla, George Biciușca și George Macovei.

Mi-ai mărturist că a fost un eveniment unic din mai multe puncte de vedere…

Da! Am simțit unitatea colegilor din AFR și din Floristiq Art, am simțit bucuria misiunii de a lucra cu florile, iar pentru a aduce emoții calde în inimile plimbăreților, ne-am decis și am ieșit în mijlocul lor, fără microfoane și scene, cu mici ateliere dedicate iubitorilor de flori. Îți imaginezi că toate aceste evenimente s-au derulat chiar în Ziua de Florii iar unii participanți erau și sărbătoriți. Am avut peste 40 de participanți, doritori de a lucra cu florile, de la câțiva anișori până la doamne cu experiența vieții.

Mă faci să fiu geloasă că nu am fost prezentă însă am simțit din plin emoțiile transmise de voi pentru că pe Facebook ați postat intens imagini atât de la demonstrații, de la interacțiunea cu publicul și tot ce s-a petrecut anul acesta la Timafloralis…

Nu trebuie să ți-o spun pentru că știi și tu asta dar încă o dată florile au confirmat că au puterea de a aduna floriștii împreună, pentru a duce mai departe misiunea de a înfrumuseța lumea și oamenii alături de ele pentru a admira arta lor de le îmbina în creații minunate.


A consemnat Dana Soroș,
3 mai 2016


Photo-credit: Daniel Sandu  

Câștigătoarele ediției cu numărul 7 a Concursului Național de Aranjamente Florale au fost desemnate

Câștigătoarele ediției cu numărul 7 a Concursului Național de Aranjamente Florale au fost desemnate. Surpriza cea mare a acestei ediții a fost Florina Adriana Nicula câștigătoarea Locului 1. Și spun surpriză pentru că Florina a fost la prima sa participare, restul concurentelor fiind deja veterane, o mare parte din ele.




 

Florina a realizat un aranjament extrem de simplu, de curat, de bine proporționat, respctând tehnici și proporțiile florale și care s-a încadrat întocmai temei acestei ediții.



Concurentele au avut de realizat un aranjament floral într-un vas de sticlă, cerându-li-se ca expunerea să fie frontală, să fie sobru, pentru o reuniune la nivel înalt, și a avut chiar un slogan: ”Stimularea antreprenoriatului în sectoare economice inovative”.

Concurentele trebuiau să convingă, prin lucrările lor, că designul floral este unul din sectoarele creative în care Uniunea Europeană merită să investească.

Manifestarea a fost organizată de Ambasada Olandei, ca și anterioarele ediții, prin firma BDG Group și face parte din politica de diplomație publică și culturală a Olandei, cel mai mare producător de flori la nivel european și principalul importator de flori din România.



Florina a lucrat cel mai corect din punctul de vedere al juriului condus, la această ediție, de maestrul florist olandez Elso Post (foto2).

Florina Adriana Nicula (foto 3) este din Slatina, are o florărie locală, este economist de profesie și practică această meserie de florist de 8 ani organizând evenimente. La concurs a venit însoțită de soțul ei, un susținător de care orice floristă are nevoie pentru a se simți împlinită și liniștită, care s-a arătat vădit emoționat, la fel ca și soția lui.



Apoi, locul II a fost ocupat de Ioana Mihai Nichifor de la City Flowers din Sibiu (foto 4), cu un aranjament deosebit prin ingeniozitatea folosirii materialului de concurs.



Locul III a fost ocupat de Florentina Vasilici de la Eltung Impex din București (foto 5) cu un aranjament liniar, curat, extrem de bine proporționat și care respecta tematica de concurs.

Locurile următoare în clasament au fost ocupate de Ioana Zachia Zlatea de la Frezia Atelier de Design Floral din București (locul IV), de Alina Nicolae de la Alidesign (locul V) și de Ana-Maria Serban de la Smart Advice & Marketing (locul VI).

A consemnat Dana Soroș,

27 aprilie 2016