Grădina florilor biblice

Astăzi, o poveste tristă a rupt rutina... o persoană fragilă, creativă, o mamă cu trei copii a părăsit subit această lume lăsând un mare semn de întrebare aupra efemerității noastre pe aceasta mică, foarte mică planetă pe care noi ne credem atât de importanți... unii dintre noi, nu toți... 

Găsind, într-o listă pe care am redactat-o despre ceea ce mi-aș dori să scriu anul acesta, o poveste și o doirință de a scrie despre florile din Biblie, m-am cutremurat la găndul că pentru astăzi era programată această idee... 

Cumva motivată și de faptul că această făptură suavă va păși în împărăția nesfârșită a cerurilor, am să las acum această poveste să curgă, împreună cu lacrimile care o însoțesc și cu dorința ca, atunci când va veni vremea, să regăsim cu toții această gradină minunată din care să nu mai plecăm niciodată.

Pentru tine Dalia! 

Odată, într-o grădină liniștită, amplasată între dealuri antice, înflorea o colecție remarcabilă de flori care aveau o legătură specială cu poveștile biblice. Fiecare floare avea o poveste unică de spus, iar culorile lor vibrante și petalele delicate șopteau poveștile vechi de credință și miracole.

În inima grădinii se aflau Lăcrămioarele, o floare grațioasă care simboliza puritatea și umilința. Florile sale albe emanau un parfum dulce, care aminteau de inocența găsită în narațiunile biblice. În timp ce soarele dimineții îi săruta petalele, lăcrămioarele împărtășeau povești despre îngeri care apăreau păstorilor pe câmp, vestind nașterea unui copil în Betleem.

În apropiere, Trandafirul lui Sharon (Hybyscus) și-a desfășurat petalele rafinate, afișând o paletă de nuanțe roz și roșii. Această floare rezistentă spunea povești de dragoste și speranță, ecou al temelor din Cântarea Cântărilor. Florile sale erau o amintire a dragostei durabile dintre Dumnezeu și poporul Său, precum și a frumuseții găsite în credință și devotament.

Într-un colț retras, Rugul Aprins a prosperat, frunzele sale roșii vibrante arzând cu un foc din altă lume. Această plantă remarcabilă a repovestit povestea întâlnirii lui Moise cu Dumnezeu sub forma unui rug aprins pe Muntele Sinai. Flăcările pâlpâiau de prezența divină, subliniind natura sacră a întâlnirii.

Cuibărită la umbra măslinilor bătrâni, floarea de măslin se legăna ușor în briză. Frunzele sale verzi-argintii și florile delicate spuneau povești despre pace și reconciliere. Măslinul a văzut porumbelul întorcându-se la Arca lui Noe cu o ramură de măslin, semnalând sfârșitul marelui potop și începutul unui nou legământ între Dumnezeu și omenire.

În mijlocul grădinii, Coroana de Spini purta spini ascuțiți în mijlocul frunzișului său verde închis. Această plantă umilă a relatat povestea răstignirii lui Isus, servind ca o amintire pătrunzătoare a sacrificiului făcut pentru răscumpărarea omenirii.

Pe măsură ce soarele se scufunda sub orizont, Grădina Florilor Bibliei a prins viață cu o strălucire blândă. Florile păreau să strălucească cu o lumină eterică, ca și cum ar fi purtat esența spirituală a poveștilor biblice pe care le întruchipau. Vizitatorii grădinii au simțit un sentiment profund de pace și legătură cu poveștile care au modelat culturile și civilizațiile timp de secole.

Și astfel, Grădina Florilor Bibliei a fost o mărturie vie a puterii durabile a credinței, un loc în care frumusețea naturii s-a împletit perfect cu narațiunile atemporale care continuă să inspire și să ghideze inimile din întreaga lume.

Să fim!

Dana Soroș