Se apropie
petrecerea în grădina Palatului Peleș, de această dată, și lumea pare
preocupată mai mult de ce va purta, cu ce se va accesoriza, decât de mediul în
care se va desfășura în acest an deja celebra Garden Party de Ziua Regelui, 10
Mai. Cu toții știm Palatul de la Sinaia și grădina sa impresionantă însă puțin
știu ce comori horticole ascunde aceasta. Pentru a ne aduce mai bine în temă am
stat de vorbă cu dna. arhitect peisagist Dr. Elisabeta Dobrescu, de la
Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și
Medicină Veterinară din București care a condus echipa de studenți ce a
efectuat recent lucrări de reamenajare specializate.
Parcul și Serele Regale conțin numeroase specii de arbori, arbuști și
plante floricole unice în România, unele plantate în urmă cu peste 120 de ani.
Se remarcă exemplare monumentale de fag cu frunze roșii (Fagus sylvatica
Purpurea Major), alun turcesc (Coryllus colurna - foto 3), arțar japonez (Acer
palmatum), chiparos de Nootka (Chamaecyparis nootkatensis Pendula), tisă (Taxus
baccata), frasin pendul (Fraxinus excelsior Pendula), cireș japonez pendul
(Prunus serrulata Kiku Shidare), laur (Prunus laurocerassus).
Doamnă Dobrescu,
mulțumesc pentru că ați acceptat să ne spuneți câteva cuvinte despre
patrimoniul horticol al grădinii Palatului Peleș. Aș începe prin a vă întreba care
este istoria acestei grădini? De ce v-ați implicat?
Istoria grădinii Castelului
Peleș începe odată cu construcția
casteluli - 1873, Stim din arhive că primul grădinar al Casei Regale a
României, care a fost de fapt și conducătorul tuturor amenajărilor de pe
domeniile regale, a fost Wilhelm Knechtel
(http://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/wilhelm-knechtel/ ), sec. XIX, de
origine cehă. Pentru Peleș el și-a dorit să foloseasca foarte mult natura
pentru a integra tot ce a proiectat referitor la grădini. Pe fondul acesta ambiental foarte generos cu
care era înzestrat locul cumpărat de Carol I - muntele, pârâul care străbate domeniul,
priveliștea foarte atrăgătoare - a început
cu lucrările de drenare a izvoarelor subterane, și cu conturarea traseelor
romantice prin pădurile regale. Tot el amenajează Serele Regale și conturează
un prim design al teraselor castelului.
Istoria acestui
loc a parcurs etape succesive pornind de la grădinarul regal (care ulterior a
fost si Sef al Gradinilor Publice din Romania) și continuand cu Karel Liman care a dat forma
finală a teraselor din jurul castelului (sec. XX). Friedrich Rebhun (cel care a
amenajat și grădinile de la Cotroceni), a intervenit ulterior pentru
imbogatirea compozitiei vegetale.
Grădinile sunt
conturate în stilul neorenascentist – în preajma castelului - și în stil romantic – la confluența cu
peisajul natural.
Deci istoria grădinilor Peleșului e veche de aproape 150 de ani. Ea începe cu grădinarul Regelui Carol I –
Wilhelm Knetchel, forma actuală a grădinilor, în special a teraselor
neorenascentiste, fiind conturată de arh.
Karel Liman.
Înțeleg că ați
readus la viață unele specii care nu mai fuseseră toaletate de foarte mulți
ani? Ce ne puteți spune despre ele? Lumea are acces la serele în care acestea
sunt?
Serele sunt opera
lui Wilhelm Knechtel. Încă din perioada comunistă acestea au fost închise
vizitatorilor și ele nu vor fi nici acum deschise din cauza unor aspecte
juridice legate de teren. Deci nu fac parte din circuitul turistic. În sera
regală sunt cel puțin două exemplare despre care putem spune cu certitudine că
au petrecut și anii când Regina Maria era prezentă printre ele. Sunt două exemplare,
unul din specia Datura (foto 2) și unul din
specia Bouganvillea (floarea de hărtie
pe care o vedem pe insulele grecești dar care nu rezistă la clima din România,
în spațiu deschis, n.r. - foto 1). Ambele sunt prezente în imagini de arhivă în care Regina
Maria e prezentă pintre ele.
In ceea ce privește
activitatea studenților peisagiști și horticultori, ne aflăm la a doua
intervenție pe Domeniul Regal al Peleșului, acțiuni desfășurate în cadrul unui
protocol de colaborare între Casa Regală a României și Universitatea de Științe
Agronomice și Medicină Veterinară din București.
Scopul final al
acestor lucrări teoretice și practice este acela de a creea o primă bază de
date necesare managementului și gestiunii peisajului, inventarierea speciilor vegetale
monumentale, planificarea și execuția primelor lucrări tehnice de specialitate
în vederea regenerării și conservării acestora, un prim releveu cu
identificarea tuturor elementelor prezente în amenajarea peisageră – vegetale,
minerale - în vederea reabilitării și
restaurării peisajului valoros care însoțește Monumentul istoric, de peisaj, de
la Castelul Peleș.
De 2 ani colaborăm
cu Casa Regală și este a doua rundă a intervențiilor cu efecte vizibile an dupa
an. Intreținerea speciilor valoroase, lucrările de specialitate respectiv tăierile
de regenerare, sunt intervenții de lungă durată uneori chiar de 3 până la 5 ani
consecutivi.
Dacă ar fi să ne
faceți un ghidaj sumar al grădinii Palatului, ce ne-ați descoperi pe măsură ce
pătrundem în curtea lui, străbatem aleile și ajungem pe peluza din față ? După
ce exemplare ar trebui să ne uităm, dacă am vrea să privim și natura? Sigur,
acest interviu este gândit cu ocazia acestui eveniment și legat de faptul că
ați avut o contribuție la reamenajarea grădinii și a serelor, însă ceea ce ne
povestiți va rămâne valabil și pentru vizitatorul de după Garden Party.
În primul rând
vorbim de natura inconjuratoare, foarte valoroasa: Munții Bucegi. În stânga
intrării ne insoteste râul Peleș și muntele. Peisajul este superb și probabil că
acesta l-a cucerit prima data pe Regele Carol I și Pe Regina Elisabeta (alias Carmen
Silva, n.r.).
Continuând
ascensiunea de-a lungul râului, pe partea dreaptă, se vede castelul. În acel
moment se vede și grădina castelului. Din exemplarele monumentale care însoțesc
traselul, primul este un Corylus colurna - alunul turcesc, poziționat
chiar în spatele Economatului, la tunuri, cum se spune, care este un exemplar
unic. Nu știm exact câți ani are dar cu siguranta peste 120 de ani – inca facem investigații de
specialitate pentru determinarea vârstei lui.
Tot urcând spre
palat, în dreptul podului peste pârâul Pelișor, exact la pod sunt două exemplare
de Fraxinus excelsior Pendula, cu vârste
considerabile și care marchează drumul peste pârâu.
Mergând mai sus
avem pe dreapta un exemplar de fag roșu (foto 4). Exact pe partea opusă, un exemplar de Chiparos
de Nootka (foto 6), care credem că fost introdus în peisaj de Rebhun care a lucrat cu
specii indigene dar și cu specii
exotice.
Apoi două exemplare
de tisă, Taxus baccata (foto 5), cu vârste de
peste 100 de ani, care străjuiesc peluza în pantă, cea care se întinde în fața
balconului unde Regele iese, de obicei, la cuvântul de deschidere adresat
mulțimii.
Sigur că mai sunt
și arbuști speciali pe care noii i-am identificat, i-am cartografiat, inventariat
și amplasarea lor e deja relevată în proiectele studenților noștri, pentru
lucrări viitoare de reabilitare
peisagistica.
Din ce ne
povestiți pare o adevărată comoară... dar dacă ar fi să comparați această bogăție
a naturii, și cea cu care a intervenit omul, cu ce altă grădină ați compara-o?
Cred că nu poate
fi comparabilă cu nici o altă grădină. Are caracterul ei de unicitate prin
însăși peisajul în care este integrată. Este o combinație de stiluri – neorenascentist
pe terase și englezesc regăsit mai ales pe peluza din fața palatului,
și care se pierde în peisajul natural al munților. Are un caracter de
originalitate pe care fiecare amenajare trebuie să îl aibă.
Credeți că la acea
vreme se dădea o mai mare importanță domeniului amenajărilor peisagere decât se
dă azi? De câte ori sunteți consultați de către personalul din instituții
publice pentru amenajarea, consultanță sau chiar intervenție în grădinile de
patrimoniu care mai există ?
Grădinile
istorice fac parte dintr-un patrimoniul pe care încet, încet începem să îl
pierdem. Încet pentru că natura ajută totuși la menținerea unor specii. Se investesc
puțini bani în întreținerea, restaurarea grădinilor din spațiile de patrimoniu.
Instituțiile
statului se preocupă de restaurări peisagere dar nu apelează la specialiști. Să
nu uităm că meseria de arhitect peisagist are doar 18 ani vechime, adică e o
profesie nouă și mulți și-o atribuie fără să aibă cunoștințe în domeniu... există
acum specialiști care se instruiesc în școli superioare, care sunt capabili să
preia și să conducă o lucrare de restaurare după principii universale și
europene, însă puțini apelează la serviciul lor...
Credeți că e o
risipă de resurse un astfel de demers, sau mai degrabă o moștenire pe care o
putem lăsa viitorului așa cum ne-a fost lăsată și grădina de la Balcic, Peleș
sau Cotroceni?
Inainte
autoritățile se preocupau foarte mult de acest aspect. Specialistul avea o
contribuție mult mai mare și din păcate se vede cum pierdem acum monumentele peisagere
din cauza lipsei de colaborare din domeniul nostru. Observăm însă că în ultima
vreme, adică de 1-2 ani, lucrurile se schimbă. Probabil că și spiritul civic își spune cuvântul și are o influență,
mai ales că suntem răspunzători pentru
tot ceea ce pierdm sau nu reușim să păstrăm ca repere ce ne
ancorează în istorie. E păcăt, pentru că dacă nu reacționăm la timp, nu mai
poate fi recuperat trecutul. Ține doar de voință și de știința de a face
lucrurile trainice. Sper să vina momentul să ne întoarcem spre natură și să o
apreciem.
Vă mulțumesc
pentru acest interviu și sper ca măcar o parte din cei care vor călca prin grădina
palatului, la această sărbătoare regală, să identifice cele câteva specii menționate
de dvs. și să le admire la justa lor valoare.
A consemnat Dana
Soroș,
9 mai 2016
