Flori vindecătoare, flori comestibile (4)

Drobul

Da. Citiți bine, însă nu e o rețetă culinară! E denumirea unei plante decorative pe care o folosim în aranjamentele florale dar căreia îi spunem popular Maturică! Drobul, pe numele lui științific Cytisus scoparius crește în sălbăticie în Europa, ca un arbust peren rezistent. O puteți planta însă și în grădină pentru că toamna locul florilor e luat de niște păstai care fac semințe.

De la ea, în scop terapeutic, se folosesc florile cu un miros dulce și plăcut, ce înfloresc în mai-iunie.

Florile se culeg și se usucă cu grija pentru a nu se înengri. Măturica astfel uscată se combina în infuzii, tincture și extracte lichide.

Drobul este folosit cu precădere de către persoanele care au retenție de apă în organism. Florile, bogate și în antioxidanți au prprietăți în prevenirea bolilor cardiovasculare și luptă împotriva cancerului.

Utilizari:

-       - îmbunătățirea sau restabilirea fluxului urinar redus

-       - tratarea aritmiilor cardiac moderate

-      -  împreună cu ienupărul este utilizată în tratarea venelor varicoase și a circulației deficitare

Ca și în postările anterioare vă reamintesc că administrarea plantelor în ceaiuri, mai ales când sunteți tentate să faceți combinații, nu se face fără avizul unui specialist, unui naturoterapeut. Întrebați și specialiștii din plafar dar numai nu vă autoadministrați după ureche nici măcar remediile naturiste.

Scopul acestor articole este de a vă arăta că unele plante, pe care floriștii le folosesc în munca lor artistică, sunt, pe alocuri, și plante vindecătoare, plante comestibile, ceea ce ne ajută să privim mai cu atenție natura și să fim mai sensibili la ceea ce ea ne oferă.

Foto: Ikebana folosind Măturica, realizată de dna. Sanda Lazur în cadrul demonstrației de la Facultatea de Horticultură, Horthus Show 2015.


Dana Șoroș, designer floral

OVIDIU BOJOR - "Cred în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte"

Dragele mele, cum florile sunt și un remediu pentru suflet și trup vă recomand un interviu apărut în Formula AS și, în cazul în care nu l-ați citi deja, vă recomand să extrageți din el toate sfaturile bune pe care Domnul Bojor le-a aplicat pe pielea lui și de aceea a ajuns la onorabila vârstă de 90 de ani și este încă în putere.



A ştiut ca nimeni altul să dezlege tainele plantelor, ca să aleagă din ele ierburi de leac. Farmacist din spiţa marilor botanişti, a vindecat boli şi a salvat vieţi, cu doctoriile lui. În munţii înalţi ai Tibetului, printre pietre şi ierburi, a găsit şi secretul tinereţii fără sfârşit. Are 90 de ani, un zâmbet cât soarele şi e convins că "nu timpul zboară, ci noi zburăm". O pledoarie de viaţă lungă, a unui om învăţat cu înălţimile, care s-a obişnuit să privească până departe, la stele.

Domnule Bojor, numele dvs. e nedespărţit de cel al plantelor medicinale, ale căror secrete le stu­diaţi de o viaţă. Cum s-a născut pasiunea asta răsco­litoare pentru lumea verde?

Primele lucruri despre plante şi etno­bo­tanică le ştiu de la tatăl meu, profesor de ştiinţe naturale la Reghin şi la Târgu-Mureş. Făcea, în fiecare duminică, expediţii în Munţii Căli­man, în care mă lua şi pe mine şi-mi arăta cu răb­dare florile, ierburile, micile vieţui­toare. Le însoţea de fiecare dată cu denumiri latineşti şi cu interminabile poveşti care aveau darul să mi le fi­xeze în memorie. Cu ajutorul lui, îmi pu­sesem la punct acasă un mic laborator de biologie. Aveam tot fe­lul de sticluţe cu soluţii chimice, cu preparate, dar şi borcane cu şerpi şi şopârliţe, insecte pe care le hră­neam şi le observam, acvarii cu peşti şi colivii cu pă­sări. Şi foarte multe cărţi, pe care le citeam pe rupte, ca să înţeleg mai bine ce e cu lumea din jur. Eram foarte curios, mereu mă întrebam "de ce"?


Domnule Bojor, aveţi o dragoste infinită pentru lumea plantelor. Am putea noi, oamenii, învăţa ceva de la ele?
Edward Bach a avut o intuiţie fantastică atunci când a instituit terapia lui cu flori. Florile au o sen­sibilitate extraordinară, care a fost deja dovedită de nenumărate experimente. Se ştie azi că gândurile noas­tre le influenţează direct. N-aţi observat cum oamenii depresivi uscă florile din jurul lor cu gându­rile pe care le au? Am avea multe de învăţat de la ele, dar în primul rând despre ce înseamnă dăruirea şi jert­fa. Îmi amintesc vorbele Monseniorului Ghika: "Flo­rile parfumează mâinile ca­re le strivesc".

Mai multe pe: http://www.formula-as.ro/2015/1155/stil-de-viata-100/ovidiu-bojor-cred-in-tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte-18846