Uimită sau mai degrabă intrigată de un articol din ultimul număr al revistei on-line Florist Only, pe
care cândva o aveam periodic prin abonament, m-am gândit să revin cu postările pentru
că mi-era dor să scriu dar și pentru a verifica dacă sunt singura nebună care
gândește așa.
Bunăoară în acel articol era într-un fel glorificată munca asiduuă pe care
o duc floriștii în perioada 1-8 martie, cu sutele de ore muncite și minusurile
de ore nedormite – efort pe care îl apreciez și am respect pentru cei care sunt
în stare de așa eforturi -, dar și înfierată ”perversitatea” altora de a
organiza cursuri sau work-shop-uri în perioada imediat următoare cu scopul,
pasă-mi-te, de a băga mâna în economiile floriștilor munciți pe brânci care, oricum, vând flori indiferent de pregătirea lor sau nu. Jignitor !
În primul rând că mi se pare o scuza penibilă și o formă la fel de perversă
de a scrie pentru a te lăuda că ai muncit de-ai dat în benga în timp ce alții
stau și coc brioșe (vorba vine!) și se gândesc cum să te jupoaie folosindu-se
și de nume mari ale industriei. Cum mi se pare o lipsă de bun simț, chiar dacă
cifra de afaceri ți-o justifică, să amesteci în ghiveciul tău nume mari ale
industriei florale internaționale (pentru care în toată lumea se plătesc sume
importante pentru a fi văzute), cum sunt Gregor Lersch sau Tomas de Bruyne, sau că ar fi
”aduși” cu alte scopuri decât acela de a ridica și industria românească și de a
o pune pe o hartă a lumii civilizate.
Un amănunt, deloc de neglijat, dar ușor de ascuns, este faptul că în
perioada asta floriștii care doresc să se ”cultive” sunt în pauza dată de
Postul Paștilor, deci o perioadă când nu sunt evenimente, când furia lunii
martie trece și când mulți planifică, dezvoltă, inovează sau participă la
evenimente internaționale în care au multe, foarte multe de învățat. Mai ales
modestia și bunul simț al unor nume mari în domeniu!
În al doilea rând mi se pare îngrijorător să te lauzi că românul cumpără
orice și de oriunde și că nu-i pasă! E grav, oameni buni! Chiar e grav! Dacă am
ajuns să ne lăudăm cu așa ceva e chiar grav. Să fiu client m-aș simți jignit de
faptul că floristul de unde mi-am cumpărat florile de 1-8 martie nu dă o ceapă
degerată pe pregătirea lui profesională și că o să îmi vândă același aranjament
de flori și anul viitor și peste 20 pentru că el doar atâta știe. Pentru că
planul lui de economii, din banii mei, nu include și dezvoltarea lui
profesională. Mă jignește și anul viitor cu aceeași salată pentru că a fost în
vacanță în loc să audieze ceva noutăți pe la concursuri europene sau chiar să
intre el în competiție cu alții? Deci eu, ca și consumator, m-aș simți jignit
de astfel de afirmații!
E foarte adevărat că nimeni nu te ajută cu bani, când e nevoie permanent de
formare. Și că ea, formarea continuă, pe care o promovează și o încurajează
toată lumea civilizată, mai trebuie să stea la coadă după prioritățile noastre
de bază, ca să ne poată scoate banii din buzunar cu ușurință și să ne facă să
ne dorim asta, nu să ne simțim jumuliți. Și, în definitiv, nimeni nu jumulește
pe nimeni pentru că participarea la astfel de evenimente e un act de voință
unilateral acceptat. Dacă vrei, poți! Cum zicea reclama aia?
În concluzie dragi colegi și stimați clienți și consumatori de flori: să
știți că în lumea asta există mai multe categorii de floriști - cei care vă
respectă, și care se respectă, implicit, și cei care vă pot oferi salate și 20
de ani la rând dacă Dumneavoastră, Măria sa consumatorul, nu le veți cere altceva!
Iar altceva-ul acela vine din studiu! Chiar și individual!
Dana Șoroș
florist
